Revenirea lui Cătălin Voicu în Parlament este un eșec al politicii

După o discuție cu Monica Macovei, europarlamentar și fost Ministru al Justiției, ne-am dat seama că, oricum ar fi, politicienii încă au o oarecare influență asupra aplicării dreptății în România. Asta în condițiile în care România nu a scăpat încă de Mecanismul de Cooperare și Verificare iar Consiliul Suprem al Magistraturii, prin a sa inspecție, dorea să curețe sistemul, însă nu a oferit decît o superficială „spălare de păcate”.

Opinia Veche: ANI a scăpat, pentru moment, de „mutilarea” ve­nită din partea UDMR, dar în curînd urmează alegerile. Credeți că rezultatul acestora poate schim­ba și viitorul ANI?

Monica Macovei: În primul rînd, aș spune că ANI nu a scăpat de tot de mutilare, pentru că mai este un proiect în Senat, cred că inițiat de domnul Frâncu, și la care domnul Marton Arpad sau oricine alt­ci­neva poate aduce aceleași amendamente referitoare la nepublicita­tea declarațiilor de avere, la re­de­pu­ne­rea declarațiilor de avere în campaniile electorale. Deci pericolul în­că există. Mi-e greu să fac previziuni, dar în general, văzînd declarațiile pu­blice de la USL și de la UDMR sînt mulți politicieni care nu iubesc deloc ANI și deci s-ar putea să continue atacuri asupra acestei instituții. Am auzit afirmații de genul că aș face verificări politice. Nu e ade­vă­rat, după cum vedem, ANI, ca și DNA, investighează pe oricine, din orice partid, inclusiv din cel aflat la putere. Deci situațiile anticorupție sînt în permanență supuse unor încercări ale politicenilor USL și iată și UDMR de luare a atribuțiilor, pentru că oamenii nu vor să fie cercetați, verificați.

O.V.: Este deci stabilitatea jus­tiției dictată, într-un final, de sistemul electoral, de alegerile din România?

M.M.: Eu mă refer la declarații publice făcute de diverși politicieni prin care practic amenință magistrați sau ANI ca instituție, declară că e neconstituțională. Sau ieri l-am au­zit pe domnul Popa amenințîndu-l pe președintele Băsescu cu dosar și, în fine, cu anchete. Deci cred că există acest pericol. Trebuie să spun în acest context că practic tocmai pentru că vedem că sînt cercetați de ANI și de DNA persoane inclusiv din partidele aflate la guvernare, inclusiv din PDL. Ăsta este semnul cel mai clar că PDL nu intervine în funcționarea justiției și în anchetele acesteia. Ori, uitîndu-mă la de­cla­ra­ți­ile publice care vin din partea altor partide, mi-e teamă că aceste influențe vor exista și se vor relua.

O.V.: Cum vedeți implicarea mi­nistrului Cătălin Predoiu, în con­dițiile în care nu s-a remarcat o prezență puternică a domniei sa­le în declarații sau luări de poziție în cazurile judecătorilor an­che­tați?

M.M.: Fiecare alege modul în care comunică cu clasa politică și cu justiția și cu opinia publică, nu am ce să comentez. Pot face un comentariu referitor la noul cod penal, care nu prevede o limită a prescripției infracțiunilor grave. Și spun asta pen­tru că recent s-a împlinit terme­nul de prescripție a răspunderii pe­na­le în cazul unor politicieni și sca­pă de orice pedeapsă, de orice sanc­țiune. Ori numai România și Bul­ga­ria mai au acest sistem de pres­crip­ție specială, deci aici trebuia făcută o modificare în Codul Penal. Sînt mai multe variante. Una ar fi ca după ce o persoană e trimisă în judecată să nu mai curgă nici un termen de pres­cripție cît timp durează procedurile judiciare. Sau o altă variantă, după ce există o hotărîre de fond să se oprească orice termen de prescripție și să nu mai intre în calcul procedu­rile și timpul din perioadele de apel și de recurs.

O.V.: Revenirea lui Cătălin Voi­cu în Parlament poate fi consi­de­rată un eșec al justiției ro­mâ­nești?

M.M.: Nu, este un eșec al po­li­ti­cii, este un eșec al PSD-ului. Pentru că domnul Cătălin Voicu a fost an­chetat, a fost trimis în judecată de către DNA, dosarul se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, deci practic justiția și-a făcut treaba, dar e adevărat că nu a terminat-o. Aici avem o problemă cu mai mulți judecători de la Înalta Curte de Casație și din țară care întîrzie foar­te mult soluționarea acestor dosare. Dar, cînd vorbim de politicieni, și partidele trebuie să reacționeze, să-i suspende din partid, trebuie să ia mă­suri.

O.V.: Unde a eșuat inspecția juridică a CSM?

M.M.: Așa cum am scris și as­tăzi într-o scrisoare deschisă adre­sa­tă CSM, un mare eșec este lipsa de tragere la răspundere disciplinară. De pildă, magistrații, judecători sau procurori, care contribuie prin amî­nări, prin diverse alte împrejurări la prescrierea răspunderii penale și la neînfăptuirea actului de justiție, aceș­tia ar fi trebuit imediat cercetați disciplinar de către CSM și aș merge mai departe și sancțiunea ar trebui să fie eliminarea din profesie. Nu e ad­misibil și de conceput într-o socie­tate democratică, într-un stat de drept, ca după patru, cinci ani de zile nici măcar să nu ai o judecată în fond și să se îndeplinească termenul de pres­cripție, așa cum s-a întîmplat recent. Am văzut cu toții la știri, în cazul dom­nului Patriciu, unde dosarul es­te din 2006 în instanța de judecată. De cinci ani de zile și nu s-a luat o soluție pe fondul de timp s-a pres­cris răspunderea penală pentru două infracțiuni. Deci acești magistrați tre­­buie cercetați disciplinar și n-au ce să caute în sistem. Iar această atri­bu­ție revine CSM. Deci CSM trebuia să-i cheme imediat. A mai fost o situație în 2011 cu fostul deputat Va­sile Savu, condamnat la apel și apoi în timpul recursului s-a împlinit termenul de prescripție și gata, a în­ce­tat procesul penal. CSM n-a reac­ționat în nici un fel. De fapt, asta îi cere și Comisia Europeană, să ia măsuri pentru a împiedica îm­pli­ni­rea termenelor de prescripție în ca­zu­rile importante – corupție, fraudă, politicieni – și n-a făcut nimic în acest sens CSM. Adică aici trebuie date termene în fiecare zi, în fiecare săptămînă, nu poți să stai să aștepți să se prescrie răspunderea penală și apoi nu e nimeni vinovat și mergem mai departe. Nu mai spun că asta se întîmplă numai în cazurile cu politicieni sau cu persoane importante. În cazurile cu oameni simpli nu prea am auzit să se prescrie răspunderea penală în timp ce dosarul e în ins­tan­ță. Dar și acolo, dacă s-ar întîmpla acest lucru, atunci mașinații care au contribuit la tergiversare pînă la prescripție ar trebui să plece din sistem.

O.V.: Ar fi bine ca România să scape de MCV în 2012, după cum se preconiza?

M.M.: Ar fi bine ca România să oprească MCV-ul atunci cînd își în­deplinește toate promisiunile pe care le-a făcut atunci cînd am intrat în Uniunea Europeană. Respectiv toa­te acele condiționalități din MCV, nu înainte. Deci eu sînt pentru men­ți­­nerea acestui mecanism cît timp frînturile nu sînt rezolvate. Chiar unul dintre reproșurile făcute de Co­mi­sia Europeană în ultimul raport MCV din iulie anul acesta es­te tocmai tergiversarea acestor mari do­sa­re de către judecători de la Înal­ta Cur­­te în principal. Sînt dosare ca­re de trei, patru ani stau acolo și în care nu s-a dat o judecată pe fond.

O.V.: Care sînt piedicile din interiorul PDL care opresc reforma justiției în România?

M.M.: Nu vin piedici din partea PDL, s-au adoptat codurile, în fine, altă legislație. Pot să spun ca o criti­că faptul că nu s-a dat avizul de ridicare a imunității în cazurile Pasat și Ridzi, cei doi de la PDL. Aici e vor­ba de întreaga clasă politică. Dacă colegii mei din PDL, Sulfina Bar­bu, Sever Voinescu și Raluca Turcanu au preluat inițiativa legislativă și au depus-o la Camera Deputaților, pen­tru că eu nu pot ca europarlamentar să depun direct proiecte de lege. Să se schimbe regulamentul Camerei ca să se decidă asupra ridicării imunității în 48 de ore prin vot deschis, ca să vadă electoratul fiecare parlamentar cum votează și fără a se intra pe probe, fiindcă parlamentarii nu sînt magistrați. Deci o inițiativă a PDL aștept și eu cu nerăbdare să se înceapă și să se voteze și sper să se adopte.

O.V.: Cît de mari pot fi șansele noii Strategii Naționale Antico­rup­ție în reformarea sistemului?

M.M.: Dacă e bună și dacă planul de acțiune are măsuri concrete și un buget pentru fiecare măsură, sigur că sînt șanse. A existat și înainte de 2004, dar nu avea buget. Era semna­tă nu­mai de Ministrul Justiției, adică nu era însoțită de Guvern. Apoi 2005 – 2007 a fost un document al Gu­ver­nului, inclusiv cu buget și cu sem­nă­tura Ministrului de Finanțe, contează asta. Și această nouă strategie aflată în dezbatere publică vine în continuarea celor anterioare. Ea practic arată că România are un plan să continue reformele în justiție și lupta împotriva corupției și arată previzibilitatea, ce vrem să facem. Vrem să luăm măsura cutare, cutare, cutare și cît ne costă ca să fie credibil planul de acțiune. Deci, repet, tre­buie să fie măsuri concrete acolo, nu generalități pentru a fi șanse de a fi pusă în implementare.

O.V.: În vară s-a adoptat pro­iec­tul confiscării averilor do­bîn­di­te ilicit, proiect semnat PDL. Cum ve­deți aplicarea acestuia pînă în pre­zent?

M.M.: Deocamdată n-a fost vo­tată de Parlament. A fost doar adoptată de Guvern, deci nu este în vi­goare. Așa că n-am ce să comentez pe aplicarea ei. Însă pot să vă spun că este un lucru la care ne obligă nor­mele europene sau decizia Con­si­liu­lui și se practică și în multe alte țări și ca atare trebuie să fie adoptată și trebuie să fie aplicată.

Ioan STOLERU