O miză europeană, nu doar națională

Deși dezbaterea privind candidatura Laurei Codruța Kövesi la postul de Procuror UE se poartă de regulă în termenii luptelor politice de la București, succesul doamnei Kövesi este mult mai important pentru Europa decît pentru acea parte a societății românești care se încăpățînează să spere în progresul țării. Victoria ei ar însemna că instituțiile UE nu pot fi pervertite de campionii iliberalismului, că valorile europene au triumfat, că forțele politice și civice care promovează democrația și statul de drept sunt mai puternice decît cele care încearcă să submineze Europa din interior, în cîrdîșie cu Putin sau chiar la ordinele acestuia. Nu în ultimul rînd, ar însemna că UE are resursele și voința politică necesare pentru a pune utilizarea banilor europeni sub un control eficient și intransigent, acesta fiind principalul rol al Procurorului European – dar și cea mai mare îngrijorare pentru politicienii care conduc acele state din fostul lagăr socialist minate de corupție și nepotism și pervertite de iliberalism.

Dacă un candidat validat de o comisie de experți internaționali și de două comisii ale Parlamentului European, CONT și LIBE, susținut de majoritatea europarlamentarilor și de Comisia Europeană, va pierde cursa pentru postul de Procuror European din cauza mașinațiunilor unor emanați toxici ai postcomunismului, de tipul lui Dragnea, Dăncilă și Toader și al omologilor lor din Bulgaria, Ungaria și orice alt stat ostil corectitudinii și anticorupției, atunci UE chiar e pierdută, ineficientă, slabă și pe jumătate moartă. Iar dacă un asemenea eșec se petrece cu cîteva luni înainte de alegerile pentru PE, atunci semnalul dat electoratului european este unul de impotență supremă, care nu poate rămîne fără impact asupra rezultatului scrutinului din iunie.

Ar fi rușinos pentru UE să fie nevoită să cedeze în fața unui mafiot de Teleorman condamnat penal, criticat în repetate rînduri PE și de CE, și în fața slugilor lui. Dacă Timmermans & co. vor fi jucați pe degete de acea rușine a magistraturii numită Adina Florea, atunci nici nu mai merită să ne ocupăm de ei.

Revenind la România, pentru că aceasta ne este soarta, trebuie să recunoaștem că o victorie europeană a clanului Dragnea ar fi de-a dreptul tragică, deoarece ar însemna că lupta pentru statul de drept a fost pierdută pentru mulți ani de acum înainte. Forțele care susțin anticorupția și democrația liberală în țara noastră sunt deocamdată prea slabe, cultura civică a populației mai are ani lumină de parcurs pînă la nivelul statelor cu o democrație consolidată iar spațiul public, dominat de instituții media aservite mogulilor penali sau unor grupuri de interese obscure, nu este de natură să genereze dezbateri corecte pe temele majore. Fără susținere din partea instituțiilor europene cauza europeană riscă să fie pierdută în România. Mai grav, în acest context, o victorie a lui Dragnea asupra Europei ar fi un semnal de abandonare a României, a șaptea țară din UE după numărul de locuitori, în zona gri care începe să prindă contur la frontiera dintre UE și aria de influență a Rusiei. Iar acest abandon ar avea efecte concrete în primul rînd în planul justiției: cine îl va mai putea opri pe Tudorel Toader în avîntul său demolator de modificare a legilor justiției și de înlăturare a magistraților independenți, în frunte cu Procurorul general Augustin Lazăr? Cîtă credibilitate vor mai avea declarațiile și scrisorile de la Bruxelles menite să oprească o OUG de amnistiere a faptelor penale și tot restul abuzurilor actualei puteri?

Pînă la urmă, am putea să ne și amuzăm la gîndul că încrîncenarea PSD-ALDE împoriva doamnei Kövesi au făcut din ea o vedetă europeană, susținută fără rezerve chiar de un ziar prestigios, deși mai puțin preocupat de România, cum este Financial Times. Cariera ei internațională de fapt abia începe, indiferent de rezultatul negocierilor pentru funcția de Procuror UE, pentru că renumele a fost cîștigat. La fel s-a întîmplat și cu Monica Macovei, altă luptătoare împotriva corupției hulită peste măsură de PSD și de acoliții săi din tot spectrul politic. Astfel încît, decît să ne amuzăm pe degeaba, mai bine am medita la imensitatea pierderilor de resurse umane pe care acest partid de tip mafiot le generează la toate nivelele profesionale, pentru că riscul ca România să devină în timp o anexă a unui clan mafiot, modelată după chipul și asemănarea liderului suprem, este cît se poate de real.

Text scris de Rodica CULCER, jurnalist.