„Numai în Africa mai există astfel de germeni”

Ce v-a făcut să bănuiți că există o problemă cu produsele de dezinfecție?
Imediat după Colectiv, cam la o lună după tragedie, Gazeta Sporturilor a publicat sub semnătura mea și a lui Cătălin Tolontan mărturia unui medic de la Spitalul de Arși, intitulată „I-am salvat dintr-o bomba de foc și au murit într-o bomba de microbi”, adică în spitale, și reacția autorităților după acele mărturii ne-a pus pe gînduri fiindcă au negat. Au spus că așa mor arșii, în urma unor infecții și nu s-au limitat în a spune numai asta, ci au precizat că la noi s-au raportat numai 0, 2 % infecții, în comparație cu media europeană, unde sînt 4-5%, ceea ce înseamnă că noi avem niște spitale extrem de curate, cele mai curate din Europa. Acești lideri ai sănătății au susținut asta, în frunte cu Raed Arafat. Știm foarte bine care este situația. Cred că fiecare român s-a confruntat la un moment dat cu astfel de cazuri, în familie sau printre cunoscuți, cineva care a contractat o infecție intraspitalicească sau care chiar a decedat în urma internării în spital cu o afecțiune minoră, precum apenticita. Din acel moment noi am vorbit cu managerii spitalelor, care voiau să ne convingă că nu există infecții intraspitalicești. Asta pentru că declarațiile lor trebuiau să coincidă cu ceea ce se declara în spitale. Mergînd pe acest fir am mai primit după o lună-două, de la cîțiva medici din țară, dosarele medicale ale celor 13 victime de la Colectiv și toți aveau în dosar analize din care reieșea că au fost contaminați cu mai multe bacterii. Unul dintre ei avea șapte bacterii diferite. Deci toți au murit din aceeași cauză, septicemie. După ce am publicat acele dosare am primit un mail în care cineva ne-a spus că dacă vrem să știm ce se întîmplă cu adevărat în spitale să îl contactăm și după 2-3 discuții ne-a dat acele rețete de fabricație pe care le-am publicat în prima zi de investigație. Timp de patru luni am încercat să verificăm documentele și am mers pe firul legislativ, pentru că am vrut să vedem dacă în conformitate cu legea romînească sînt controlați acești dezinfectanți. Am constatat cu surprindere că statul nu este obligat prin lege să verifice vreodată acele produse biocide, începînd cu comercializarea și pînă la momentul ajungerii în spitale. Nimeni, începînd cu Ministerul, Comisia de Avizare Biocide, Inspectoratul de Sănătate Publică și Spitale, nimeni nu era obligat prin lege să verifice dezinfectanții, ceea ce ni s-a părut un adevăr crunt. Atunci am realizat că acele rețete ar putea fi adevărate și am trimis pozele la un laborator, iar rezultatele ne-au uimit inclusiv pe noi, pentru că nu ne așteptam să descoperim că în spitale apa e folosită ca dezinfectant.
Cred că fiecare dintre cei care compun sistemul de sănătate din România au partea lor de vină, fiindcă nu poți ca medic, șef de secție, director sau secretar de stat să știi că există infecții și să nu le declari. România este campioană la trei indicatori de sănătate: avem cel mai mare consum de antibiotice, avem cele mai multe infecții postoperatorii și cele mai puternice bacterii care sînt rezistente la tratament. Medicii din Europa nu au mai întîlnit bacterii care să nu răspundă la niciun fel de antibiotice, iar noi sîntem cei care le dețin. Au spus că numai în Africa știu că mai existe astfel de germeni. Cum e posibil în aceste condiții să nu te întrebi măcar o dată ce fel de dezinfectante folosim? Fiindcă singura metodă de a combate aceste bacterii sînt dezinfectanții pe care îi folosești. Atîția ani nimeni nu s-a întrebat nimeni ce se întîmplă de noi nu scăpăm de infecții, ba din contră acestea se înmulțesc. Nu știu dacă trebuia neapărat să se ajungă să facem noi, niște jurnaliști de presă sportivă, niște analize în laborator ca să constatăm că la noi în Romînia medicii și pacienții sînt protejați cu apă chioară.

Putem spune că există un vinovat suprem în această situație?
Cred că managerii și medicii din spitale. Eu consider responsabil inclusiv medicul curant pentru că el este primul care trebuie trebuie să semnaleze o infecție nosocomială la pacienți și există regulamente care trebuie aplicate în aceste cazuri pentru prevenirea și combaterea infecțiilor. Practic, acel bolnav trebuie izolat, iar salonul în care a stat sau sala de operație în care a avut loc intervenția trebuie dezinfectate. Plus că trebuie să fie izolat de restul pacienților, la cerea medicului, pentru că el trebuie să se gîndească la siguranța tuturor. Nu am auzit să se fi întîmplat așa ceva în ultimii 20 de ani în România. Nu a fost închisă nicio secție de priviri urgențe, o sală de operație sau un salon de terapie intensivă. Deci este o complicitate la nivelul tuturor responsabililor de spitale. Aici intervine și acel clișeu, prin care rămînerea în funcție a unui manager de spital depinde de numărul de infecții nosocomiale. Într-o societate și într-un sistem sănătos acesta nu este un criteriu în funcție de care un manager rămîne în funcție sau nu, numai că la noi, în condițiile în care spitalele sînt așa cum sînt, normal că managerul are tot interesul să ascundă aceste lucruri.
Revenind la anchetă, după ce am stat de vorbă cu mai mulți medici sau manageri corecți de spitale, am publicat acele dosare medicale, pentru că dacă părinții nu le primeau, din cauza clauzei de confidențialitate medic-pacient, nu aflau cauza morții copiilor. Medicii au decis să ni le dea, iar noi am considerat că trebuie date spre publicare. După publicare a fost iar un moment în care autoritățile, acești savanți luminați, au ieșit cu o replică. Au replicat că la noi procentul de mortalitate în cazul oamenilor arși la Colectiv se încadrează în norma europeană, ceea ce înseamnă că au fost luați în calcul ca supraviețuitori și cei 30-40 de răniți trimiși în străinătate. Exact cei care au reușit să fie transferați au avut șansa să supraviețuiască, căci dacă ar fi să luăm procentul celor care au rămași aici, acesta se situează undeva la 75 % peste media europeană.

A fost vreun moment în care ați simțit că ancheta a stagnat, că nu veți reuși să o finalizați?
A fost un moment cînd am simțit și am văzut, după a doua săptămînă de investigație, că ministrul sănătății de atunci, Patriciu Achimaș-Cadariu, fiind înconjurat de acești lideri ai medicinei românești, nu a vrut să facă analizele fizico-chimice la acei dezinfectanți. A și recunoscut ulterior că face parte din sistem. Ne-a mințit cu acele teste de sanitație, pe care le numea chiar teste de eficiență biochimică, o altă minciună și manipulare. Ne spunea că dezinfectanții sînt eficienți pentru că trec aceste teste de sanitație. Testele de sanitație nu au nicio legătură cu testele de eficiență biocidă. Am știut că premierul Cioloș voia să facă aceste analize la laboratorul ICECHIM (n.r. Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie), chiar dacă nu este acreditat. ICECHIM este acreditat RENAR (n.r. Aociația de Acreditare din România), dar nu mai are această acreditare pentru analize fizico-chimice pe biocide, tocmai pentru că în 10 ani nu a primit nicio comandă, a renunțat pentru că nu avea sens să mai plătească acreditarea. Premierul Cioloș la forțat pe ministru, să recurgă la acest analize. S-au dus și au prelevat probe din spitale cu poliția, probele au ajuns la laboratorul ICECHIM duminică seara. La ordinul ministrului acele probe au plecat de la ICECHIM spre Unifarm, o altă instituție interesantă de investigat și, am înțeles că Cioloș a aflat că probele au plecat de la ICECHIM la Unifarm, care oricum nu putea să facă analizele fizico-chimice de concentrație și cu poliția le-a retrimis la ICECHIM. A fost o luptă surdă în weekendul trecut între premierul Cioloș și ministrul pentru a fi făcute aceste analize. În acest caz ministrul sănătății s-a comportat ca un manager corupt de spital, în timp ce premierul ca un pacient.

La început au fost puse sub chestiune doar produsele Hexi Pharma sau și ale celorlalte fabrice, adică substanțele toate substanțele dezinfectante?
Și altele, pentru că pe o piață defectă au fost contaminați cam toți competitorii. Spun asta pentru că avem chiar mărturia acelui agent colaborator SRI din Transilvania, care a elaborat și prezentat rapoarte în mod regulat Serviciului Român de Informații. Acesta spunea că din cauza favoritismelor de care se bucura Hexi Pharma în sensul că spitalele puneau la dispoziții niște caiete care îi ajuta să cîștige, competitorii au început de asemenea să facă anumite lucruri. Evident, nu diluau produsele, dar puneau pe etichete specificații care nu erau reale. Așa am ajuns să avem dezinfectanți care se folosesc pentru uz casnic în Europa, iar care la noi au întrebuințări de înaltă curățare în spitale, pentru săli de operații și intrumentar. Deci competitorii au început să mintă pe etichetă, nu și în concentrație. De aceea premierul a luat decizia să fie analizați toți concentrații.

Ancheta se va opri la problema dezinfectanților sau o să se răsfrîngă și spre alte părți ale sistemului medical?
Eu și colegii mei, Cătălin Tolontan și Răzvan Luțac, am constatat că mulți medici au prins curaj și au început să acuze că aceleași neconformități există și la anumite medicamente. E posibil să continuăm această investigație, să ne lărgim aria spre medicamente. Acolo lucrurile vor fi mult mai complicate pentru că miza este mult mai mare, sînt mult mai mulți bani vehiculați. Probabil că și interesele sînt mai mari.

Ce trebuie să se întîmple pentru stabilizarea situației?
Medicii să își facă datoria și să se gîndească la sănătatea pacienților și automat la siguranța lor. Dacă nu declarau ulterior acele infecții nosocomiale se puneau pe ei în pericol, nu numai pacientul. Managerii să își facă treaba, să nu mai trucheze licitațiile, asta ca să nu mai cîștige astfel de oameni. Ministerul să se ocupe de supraveghere și control în ceea ce privește sistemul medical, iar noi, pacienți, atunci cînd simțim că lucrurile nu sînt în regulă să vorbim și chiar să ne cerem drepturile în fața instanței. În străinătate, dacă un pacient are de suferit în urma unei infecții intraspitalicești dă în judecată spitalul și practic se îmbogătește de pe urma unei astfel de situații. La ei, atunci cînd apare o infecție cu o bacterie nosocomială se închide tot etajul acelui spital și se face curățenie pentru că își riscă inclusiv acreditarea și banii.

Care a fost impactul pe care l-a avut demersul GSP?
Chiar vorbeam și cu Cătălin Tolontan că nici noi nu realizăm adevărata dimensiune a anchetei noastre și cred că singurii care o pot măsura sînt medicii și pacienții care au avut de suferit. Nimeni nu și-a putut imagina că cineva e capabil să comercializeze dezinfectanți diluați. E ceva ce eu nu mi-aș fi putut imagina. Există și o carte de Orson Welles în care tot un austriac vindea penicilină contrafăcută, în anii de după al Doilea Război Mondial și a fost prins destul de repede. Sper ca procurorii să știe ce e de făcut și în cazul acesta și să nu ne pună pe gînduri.

Interviu cu Mirela Neag, jurnalist Gazeta Sporturilor și unul dintre membrii realizatori ai anchetei Hexi Pharma
De Andreea Anton