România, prinsă în spirala devastatoare a populismului. Cu onestitate despre creșterea alocațiilor pentru copii

Orice discuție despre creșterea alo­cațiilor pentru copii e delicată. La fel ca dezbaterile despre salariile profesorilor, medicilor, primari­lor. Știm cu toții că alocația actuală (42 de lei) e mică, e evident că trebuie mă­rită. Ei bine, acum vine partea teh­ni­că, plictisitoare, dar esențială într-o economie: cum poate fi majorată? Li­beralii au ales soluția cea mai sim­plă din punct de vedere politic, dar cea mai costisitoare pe termen lung pen­tru toată lumea: populismul. E doar începutul: PSD și PNL au intrat ofi­cial în campania electorală pentru 2016 și de-acum înainte vom ve­dea doar asemenea gesturi. Mi-e tea­mă de repetarea catastrofalului an 2008, cînd România a fost adusă în pragul colapsului economic.

Voi explica pe scurt de ce so­lu­ția aleasă de liberali este populistă și, pe termen lung, face rău. Încă o dată, sînt perfect de acord cu axioma că alo­cațiile pentru copii sînt mici. Dar PNL a propus în Parlament creș­te­rea alocației pentru circa 3,6 milioane de copii, cu un impact bugetar de cir­ca 1,7 – 2 miliarde de lei anual, FĂRĂ niciun studiu de impact asupra bu­getului, fără nicio indicație despre sur­sa de finanțare a acestei majo­ră­ri. Argumentele liberalilor: e treaba gu­vernului PSD să găsească banii ne­cesari/dacă există bani pentru clien­tela politică a PSD atunci sînt și pentru copii/avem creștere eco­no­mi­că, deci sînt bani pentru alocații mă­rite. Acest comportament politic se nu­mește iresponsabilitate. Cînd știi că miza se ridică la aproape 2 miliar­de de lei anual, nu te joci cu cuvinte­le, cu legile. Mai ales după ce ți-ai fă­cut ca slogan electoral „Un alt fel de politică”. Un alt fel, adică diferit de PSD, de Traian Băsescu, diferit de po­pulismul deșănțat cu care ne-a obiș­nuit premierul Victor Ponta – cel pu­țin eu așa am înțeles promisiunea li­beralilor.

Cînd știi că ești pe cale să scoți 2 miliarde de lei din bugetul țării – fie și pentru cel mai nobil scop posibil, copiii – te gîndești de zece ori înainte să-ți asumi această măsură: de la ce capitol bugetar îi luăm, ce investiție/lucrare se oprește sau ce taxă/impozit ar trebui inventat ca să faci rost de bani. Și mai ales, explici public toate acestea, pui pe masă argumente, dacă ai, deschizi dezbaterea.

Apoi, te mai gîndești tu ca partid liberal dacă nu există cumva soluții mai bune pentru acești copii decît majorarea alocației: poate că e mai bine să presezi pentru investiții aducătoare de valoare adăugată în economie, deci și în buzunarele părinților (capitol la care Guvernul Ponta stă catastrofal). Poate că e mai bine să găsești mijloace indirecte de creștere a bunăstării, mijloace mai apropiate de doctrina liberală, dar și de posibilitățile bugetului.
Încă ceva: nu am văzut un studiu, o dis­cu­ție publică mă­car care să ne arate ce rezultate scon­tează PNL cu această creștere. În ce se așteaptă să se ducă banii, pentru ca peste 1 an să putem face o evalua­re și să vedem dacă măsura s-a vă­zut într-o eventuală rată mai mică a abandonului școlar sau într-o re­du­cere a diferențelor rezultatelor șco­lare între rural-urban sau dacă s-a văzut în natalitate. Poate face mă­su­ra parte dintr-o politică de comba­te­re a declinului demografic? Nu știm încă.

Din păcate, nimic din cele de mai sus nu s-a întîmplat. Totul arată ca o încercare de șah la PSD, pentru că – în mod previzibil – prima reacție a partidului aflat la guvernare a fost de respingere. Un șah populist, evident. Deja PSD e pictat acum de liberali drept un partid care urăște copiii pen­tru că nu e de acord cu creș­te­rea alocațiilor.

PSD, la rîndul său, dăduse șah mai înainte liberalilor cu proiectul noului Cod Fiscal – un amestec de scă­deri de taxe și impozite prin care practic a deposedat PNL de pro­priile argumente electorale. Ce con­tează că acel mix din Codul Fiscal, alături de scăderea abruptă a TVA la alimente, poate avea un efect devastator asupra deficitului bugetar din 2016, așa cum au avertizat Com­i­sia Europeană și FMI? Importante sînt alegerile locale și parlamentare din 2016.
Nu vă entuziasmați cînd ve­de­ți aceste măsuri prin care cresc alo­ca­ții și salarii și scad taxe și im­po­zi­te. Am mai trecut cu toții printr-o situație similară, în 2008. Atunci, li­beralii lui Tăriceanu se întreceau cu PDL-iștii lui Băsescu și PSD-iștii lui Geoană în măsuri la fel de gene­roase, dar cu efecte distructive în timp. Și a venit decontul: anul 2009, cînd bugetul României a fost aproa­pe de colaps.

Nimic nu e mai devastator pe ter­men lung pentru o țară decît po­pulismul deșănțat. Or, la asta asis­tăm acum. Pregatiți-vă pentru ce e mai rău în anul rămas pînă la ale­geri. Și, mai ales, gîndiți-vă bine dacă această clasă politică mai are ce să vă ofere. Tot ce vedem acum sînt gesturi disperate în încercarea de a-și salva pielea și a seduce încă o dată, aruncînd praf în ochii publicului, o masă de alegători tot mai exas­pe­ra­ți de lipsa de perspectivă și alter­nativă.
PS: De remarcat inadecvarea oa­menilor care conduc acum PNL, ge­nerația 40 de ani, la publicul lor. O ast­fel de măsură era de înțeles la oa­menii politici din generația Iliescu, Năstase, care au beneficiat de spriji­nul electoral al unui public care își dorea statul-tătuc, paternalist, ca­re aștepta „să i se ne dea”. Publicul PNL e complet diferit.

text publicat pe hotnews.ro pe 20 mai 2015