Moldova post-Vilnius și sindromul „drobului de sare”

Parafarea Acordului de Asocie­re a Moldovei la Uniunea Europeană reprezintă, indiscutabil, un mare suc­ces al actualei guvernări de la Chișinău, stimulînd deja opinii și analize legate de perioada post-Vil­ni­us. Nota deranjantă a unora dintre comentarii este refrenul „dro­bu­lui de sare“. Și anume: Moldova a fost acceptată de europeni fără să-și fi făcut bine temele, corupția în loc să fie stîrpită e pusă la adă­post, vom suporta sancțiunile Mos­covei… Scepticismul nu poate fi evi­tat într-o societate ca a noastră, mai curînd dezamăgită decît ani­ma­tă de entuziasme facile. Dar aș prefera să văd jumătatea plină a paharului. Să încep prin a spune că Moldova devine, iată, printr-un joc geopolitic greu de prevăzut pînă acum cîteva zile principala „floare“ din buchetul Parteneriatului Estic, după ce „bujorul“ ucrainean s-a ofi­lit în bătaia primelor geruri ru­sești declanșate în acest noiembrie al tuturor speranțelor. Funcționarii europeni vor trebui să puncteze în dreptul Moldovei, fără să uite de Ucraina (unde lucrurile nu sînt încă tranșate), cu mai multă atenție și generozitate. Putem profita de această conjunctură. Totul e ca voin­ța de integrare europeană să se mențină la nivelul puterii de la Chi­șinău și ca stare de spirit do­mi­nantă în societatea basarabeană. Uniu­nea Europeană își va înăspri dia­logul cu Rusia – o demons­trea­ză reacția vehementă a Po­loniei, prin președintele Komorowski care, în­tr-un interviu pentru „Ga­ze­ta Wyborcza“, spunea: „Șantajul inad­misibil la adresa Ucrainei se cuvine să ne facă vigilenți, întrucît noi nu am estimat în termeni reali capacitatea de diversiune a Rusiei în aces­te teritorii…“ Lumea occi­den­ta­lă func­ționează după reguli pres­ta­bilite, respectate de par­te­neri. Or, cu Rusia trebuie să fii pregătit pentru o evoluție impre­vi­zi­bilă, pen­tru că ea nu respectă uzan­țele diplomatice, practică lim­ba­jul du­blu și nu pune preț pe su­ve­ra­ni­ta­tea popoarelor, pe dreptul lor la au­to­determinare. Așa încît, după eșecul Ucrainei, Republica Mol­dova capă­tă, deodată, mai mulți avocați pu­ter­nici și foarte vo­cali în Europa.

Acesta e spe­cificul Mol­do­vei, cu populația ei să­­racă și dez­orientată: ea trebuie asis­tată ca să creadă în valori înal­te.

Prietenii noștri își strîng rîn­du­ri­le. Polonia nu va re­nunța să sus­ți­nă națiunile est-euro­pene, opresate de Moscova. Veni­rea lui John Kerry, se­cretarul de stat american, la Chi­și­nău, la în­ceputul lunii decembrie – o veste de bun augur! – sper să insufle mai multă determinare și „gre­ilor“ Eu­ropei care, acum, cu or­goliul rănit după defectarea U­cra­inei, vor tre­bui să recupereze, sub o formă sau alta, terenul pierdut în fața Rusiei. În perioada post-Vil­ni­us gu­ver­nan­ții de la Chișinău vor avea de lup­tat deopotrivă cu pericole reale și cu cele închipuite, induse de pro­pa­ganda anti-mol­do­ve­neas­că. Într-un an electoral, ei au de îmbinat ac­ce­le­rarea unor reforme, aș­tep­tate de partenerii europeni, cu un set de politici sociale rîvnite de cetățenii de acasă. Aproape o con­tra­dicție în termeni, ai zice, o cua­dra­tură a cercului! Dar acesta e spe­cificul Mol­do­vei, cu populația ei să­­racă și dez­orientată: ea trebuie asis­tată ca să creadă în valori înal­te. Trist, dar adevărat. Din fericire, mai există o pîrghie. Circulația ba­sarabenilor fără vize – un mare atu, un cîștig strategic al actualei gu­vernări – care va modifica în bine dispo­zi­ți­i­le populare, va rezolva sau atenua numeroase drame de fa­milie. Nu toți moldovenii vor emi­gra (cine a avut de plecat a plecat), în schimb cei fugiți vor putea re­veni fără tea­mă să-și vadă părinții și copiii și chiar să participe la vot.

Călătoriile fără vize în spațiul comunitar sînt o șansă de civilizare reală pentru noi. Un om care a cu­nos­cut o viață mai bună în Oc­ci­dent nu va mai accepta, odată în­tors în patrie, ve­chi­le umilințe. Își va dori respect, transparență, de­cen­ță și responsa­bi­litate din partea oamenilor po­li­tici, eficiență ins­t­i­tu­țio­nală. Lecția europenizării apli­ca­tă pe viu, nu au­diată în lungi și sterile dezbateri TV, va fi mult mai eficientă și va da roade. Sigur că în Moldova orice idee nobilă poate fi compromisă, inclusiv aceea a li­be­rei circulații, dacă autoritățile nu vor avea grijă să prevină traficul și fal­sificarea pa­șapoartelor biometrice – primele manifestări ale noii „in­dustrii“ au și apărut. În aceeași pe­rioadă, post-Vilnius, ne așteptăm ca România să-și ia mai în serios ro­lul de pro­pulsor al europenizării Basarabiei, realizînd proiecte de dezvoltare pe termen mediu și lung în domeniul energetic și al in­frastructurii, inclusiv cu sprijinul Uniunii Europene, ba chiar să gîn­dească o strategie națională pentru Moldova, asupra căreia să cadă de acord întreaga clasă politică ro­mâ­neas­că, toți ac­to­rii importanți, de­pă­șindu-și plăce­rea, mediocră, de a-și lua fața unii altora… Un sondaj re­cent, co­man­dat de ziarul „Ade­vă­rul“, ne arată că românii din dreap­ta Prutului sînt într-o pro­porție covîrșitoare fa­vorabili unirii cu Republica Mol­do­va, direct sau în contextul oferit de integrarea eu­ro­peană. Dezbaterea s-a lansat și e bi­ne să se poarte în presă, la nivel academic, între spe­cialiști și re­pre­zen­tanți ai societății civile. „De­ta­bu­izarea subiectului“ – cum ar spu­ne președintele PNL Vitalia Pa­vli­cen­co – este deja o mare rea­li­za­re.

Românii de pe cele două maluri ale Prutului aparțin aceleiași ci­vi­li­zații oc­ci­den­ta­le

La nivel politic însă cred că ar trebui promovată ideea că românii de pe cele două maluri ale Prutului aparțin aceleiași ci­vi­li­zații oc­ci­den­ta­le, că apropierea lor face parte din amplul proces al re­ve­nirii Mol­do­vei în familia na­țiu­ni­lor libere. Este discursul care asi­gu­ră con­ti­nu­i­tate evoluțiilor demo­cra­tice in­terne și previne creșterea ten­siu­ni­lor interetnice, pe care agenții ori­en­tării pro-rusești nu vor pregeta să le speculeze. Basarabia are ne­vo­ie de viziune, acțiune și voință po­li­tică pentru a-și realiza proiectul european. Doar așa pu­tem scăpa de frica drobului de sare, ce tot stă de secole să cadă peste noi. Ce va fi va fi, ne-am obiș­nuit să trăim în cătarea puștii. Noi să ne vedem de ale noastre. Noul sta­tut in­ter­na­țio­nal de după Vil­ni­us oferă Republicii Moldova opor­tu­ni­tăți pe care ea nu le-a avut în în­treaga perioadă a independenței. Să nu le ratăm!

Text publicat la data de 29 noiembrie 2013 pe adevarul.ro.

de Vitalie CIOBANU, redactor-șef „Contrafort”