Ovidiu Nahoi: Cred că ceea ce s-a întîmplat în Ucraina a fost un miracol pentru care Occidentul nu era pregătit

Spuneați acum cîteva luni, într-un in­ter­viu, că Ucraina are libertatea de a-și alege o cale pe care să meargă. În mo­men­tul de față, spre ce drum credeți că se îndreaptă?

Eu spun că tot ce s-a întîmplat zi­lele astea, de joi pînă azi, a lăsat niș­te urme adînci. Rusia nu mai poa­te controla Ucraina în intregrali­tatea ei. Poate, eventual, printr-o fo­losire disproporționată de forță, ceea ce ar face-o de nefrecventat în ra­port cu întreaga lume. Și nu are tăria să facă asta, oricum. Unde va merge Ucraina și cum va arăta ea e într-adevăr o mare problemă. În pri­mul rînd există, în continuare, ame­nințarea haosului. Nu sînt convins că actuala Opoziție, care a devenit putere prin trădarea cîtorva persoa­ne din Partidul Regiunilor, va pu­tea să controleze situația. Mă gîndesc la for­țele fasciste, naționaliste, care au fost în primele rînduri ale insu­rec­ției sau ce-o fi fost ea. Aceia nu vor lăsa să le scape lucrurile din mînă și aceia numai pro-europeni nu sînt. Trebuie să ne gîndim că avem și noi acolo o minoritate românească pe care nu cred că ne-ar plăcea să o vedem căzută nici măcar din mîi­nile lui Ianukovici, care i-a res­pec­tat cît de cît niște drepturi, ba chiar i-a dat unele în plus față de Iușcenko. Acolo sînt oameni ca­re au arme, sînt grupări naționaliste, extremiste, poate unele infiltrate și de ruși, care au tot interesul să pro­voace tulburări. Ca să arate că „Iată ce se întîmplă atunci cînd Opoziția din Ucraina e lăsată de capul ei!”. Am văzut ce se dădea ieri în Russia Today – ei au două teze. Prima spune că Opoziția a pierdut con­tro­lul străzii și a doua că Ucraina e o țară divizată, arătînd, de exem­plu, că în Kharkov a fost o manifestare de susținere a Partidului Regiunilor, de condamnare a actelor de vio­len­ță și a loviturii de stat din Kiev. Ară­tau astfel că Ucraina nu e toată la fel. Că spectrul instabilității încă pla­nea­ză deasupra ei.

Există, însă, doar două opțiuni pentru Ucraina acum? Cea răsă­ri­tea­nă și cea vestică?

Nu. Cred că există și o pu­ter­ni­că opțiune autarhică, naționalistă. Care, cel puțin în momentul ăsta, e mai puțin vizibilă pentru că ei au fost de partea forțelor pro-euro­pe­ne. Dar începînd de acum nu știu cum s-ar putea întoarce lucrurile. Există o problemă economică. Ucra­i­na are nevoie urgentă de bani pen­tru că va intra în încetare de plăți. Să ne uităm la această Ucraină du­pă toate evenimentele recente și să ne-o imaginăm și fără posibilitatea de-a-și achita datoriile…

Deci ar fi imposibil să ne rămînă o Ucraină fără Uniunea Europeană și fă­ră Rusia, așa cum o vor na­țio­na­liș­tii?

Ea are nevoie în momentul ăsta de susținere. Cea din partea Rusiei nu mai poate intra în discuție. Tot ajutorul acela financiar pe care rușii l-au pus pe masă în momen­tul în care Ucraina a făcut alegerea spre ei nu mai există. Rămîne, așa­dar, varianta ajutorului din partea Fondului Monetar Internațional, al Băncii Mondiale și așa mai de­par­te. Dar aici banii sînt condiționați de anumite reforme, nu pot veni așa, pur și simplu. Asta e o com­pli­cație în plus pentru noua putere și în astfel de momente, de haos și pră­bușire economică, din cîte ne-am obișnuit pînă acum, duce la iz­bîn­da forțelor naționaliste. Există riscul ăsta. Eu cred că ce s-a întîmplat cu Ucraina a fost un miracol pentru Occident, nici el nu era pregătit pentru o asemenea victorie ful­ge­ră­toare a Opoziției ucrainiene. Dar nu cred că Uniunea o va mai putea susține în continuare. Nu știu dacă va mai fi dispusă să contribuie la un ajutor de urgență ne­con­di­țio­nat, financiar vorbind, cînd ei nu vor nici măcar să lase România în spa­țiul Schenghen. Mai ales acum, îna­inte de alegerile eu­ropene. Nu știu în ce măsura Uniu­nea va profita de aceasă mi­nu­ne.

Credeți că Iulia Timoșenko va susține restabilirea ordinii la Kiev sau continuarea protestelor?

Asta mă întreb și eu. Pentru că, pînă la urmă, protestele împotriva cui ar mai fi? Va exista un guvern susținut de forțele care sînt alături de Timoșenko și care va organiza alegeri. Nu știu exact cîtă susținere are ea, deși pare să aibă. Pare să fie în continuare o figură populară, dar semne de întrebare la adresa ei tot se ridică, legăturile ei de afaceri înclusiv cu Rusia sînt bine cunos­cute. Și nu știu dacă, în momentul ăsta, poate să joace un rol avînd în vedere starea ei, condițiile în care a fost eliberată și dacă i se va permite să participe la viața politică sau nu. Astea sînt lucruri care le sînt ne­clare și lor, acolo. Din cîte înțeleg, în seara aceasta (n.r.: duminică, 23 februarie), se pune în discuție scoa­te­rea în afara legii a Partidului Re­giu­nilor, ceea ce nu­mai o formulă democratică n-ar fi. Sigur, e singurul moment în care acest partid poa­te fi scos din joc, acum cît există legitimitatea dată de cei care au mu­rit pe străzi și emo­ția care per­sistă acum în Ucraina. Asta nu se va mai putea re­crea, dar nu știu cît de demo­cra­tică ar fi această decizie și ce ale­gere vor face cei care, în alt context, ar fi fost de partea Parti­du­lui Re­giu­nilor. Lucrurile sînt ex­trem de instabile, nici nu putem spune că forțele europene au cîștigat. Însă pu­tem spune că Rusia nu va mai putea controla Ucraina, pentru că dacă va mai încerca se va întîmpla ce am văzut deja.

Și ce fel de mutații va suferi, spre exemplu, Republica Moldova de-acum înainte, în umbra schimbărilor ucra­i­nie­ne?

E posibil ca Moldova și Georgia să fie în mod indirect cîștigătoare în toată povestea asta. Adică Par­te­ne­riatul Estic trebuie să garanteze un succes. Și atunci aceste două state, care, iată! au respectat toate condițiile, au mers pe drumul eu­ro­penizării și trebuie să primească un premiu. Moldova e aproape de ridicarea vizelor, Georgia mai are de așteptat pe linia asta dar e și ea în drum spre chestiunea asta, deci probabil că aceste țări vor primi acord de asociere.

Depinde, desi­gur, și de alegerile pe care le va face Re­publica Mol­dova, dar deciziile vor fi oricum accelerate înainte de ale­ge­rile din noiembrie de acolo. Deci Moldova, dacă va cîștiga din toată această po­veste, va trebui să întă­reas­că vic­toria cu alegerile. Dacă atunci nu va învinge alianța pro-eu­ropeană, atunci totul va fi pus din nou sub semnul întrebării. Așa­dar, avan­t­a­jul Moldovei și-al Geor­giei ar pu­tea sta în faptul că spre ele se poate arăta ca un exemplu că susținerea direcției pro-europene a adus re­zul­tate.

Cam asta e tendința în UE. Aștept să văd ce se va în­tîm­pla la următorul consiliu, atunci cînd se va pune pe masa Uniunii ridica­rea vizelor pentru Republica Mol­do­va. Atunci să vedem dacă toate statele vor accepta sau iarăși va exis­ta cineva care să se opună, pe vreo filieră. Deocamdată așteptăm să vo­teze parlamentul, sperăm săp­tă­mîna aceasta să se întîmple acest lucru, după care urmează decizia Consiliului, undeva în luna martie. Dacă nu vor primi măcar această mi­nimă satisfacție, vom avea com­pli­cații și în Moldova.