„Guvernul nu ar trebui să-și propună obiective prea ambițioase”

Ce șanse de supraviețuire are cabinetul Cioloș, în cazul în care va trece de Parlament?

Șansele sale de supraviețuire sînt considerabile, pentru că forțe­le politice care îi vor oferi sprijin la votul de învestitură nu vor risca să fie acuzate de destabilizare, introducînd sau votînd o moțiune de cenzură. Nu este clar dacă echipa d-lui Cioloș se va baza pînă la ca­păt pe un sprijin larg (dar limitat), specific cabinetelor de specialiști, sau va ajunge, treptat, să reflecte o nouă majoritate politică. Nu este obligatoriu ca un guvern format din experți să fie un guvern „de experți”: contează întotdeauna atitudinea primului ministru și reacți­a mediului politic.

Printre numele care se regăsesc pe lista de miniștri a lui Cioloș se numără Vasile Dâncu, Lazăr Comănescu, Mihnea Motoc, Anca Dragu Paliu, Achim Irimescu, Elisabeta Lipă. Credeți că ei sînt o alegere potrivită pentru a ocupa funcții-cheie în stat?

Lista conține multe nume de experți respectabili, printre care și cele menționate mai sus. D-l Vasile Dâncu este o prezență interesantă, pentru că ocupă un post de vice­premier și, date fiind relațiile sale cu PSD, ar putea asigura – cel pu­țin deocamdată – sprijinul acestui partid pentru cabinet; e greu de cre­zut că o echipă în care d-l Dâncu este vice-căpitan i-ar putea leza pe social-democrați. Altfel, repet, sînt oameni cu trasee profesionale și manageriale remarcabile, dar cu o experiență politică redusă. În fine, mă bucur că portofoliul tineretului și sportului a rămas pe mîinile bune ale unei foste campioane o­limpice.

Care ar trebui să fie prioritățile noului Guvern?

Guvernele de tehnicieni sînt, în general, lipsite de capacitatea de a introduce reforme de sub­stanță – acestea reclamă un sprijin politic mai substanțial. În mod nor­mal, cabinetul Cioloș nu ar trebui să-și propună obiective prea ambi­țioa­se. Organizarea corectă a ale­ge­ri­lor locale și legislative de anul vii­tor ar fi principala misiune. Ca­bi­netul ar putea încerca, totuși, promovarea legalității și a respon­sabi­lității în administrația publică. E­forturile anticorupție reprezintă, și ele, un obiectiv important. Alt­fel, nu cred că vor apărea mari no­utăți – se va dis­cuta în principal tot despre infrastruc­tură, despre ab­sorbția fondurilor europene, etc.

Din păcate, totuși, este nece­sa­ră o doză serioasă de optimism pen­tru a miza pe o ameliorare sem­nificativă a actului de guvernare, iar aceasta nu din vina miniștrilor.

Credeți că guvernul Cioloș va putea face față presiunii venite din partea partidelor politice, care deja își face simțită prezența?

Va fi destul de greu. În mod normal, șeful statului ar trebui să asigure cabinetului Cioloș un spa­țiu de manevră acceptabil, dar pre­siunile vor fi mari și se vor exercita pe diverse paliere, inclusiv pe cele locale. Apoi, anul viitor, partidele vor intra în campanie și nu este deloc exclus ca unele să inițieze acțiuni ofensive împotriva guvernului.

Este noul guvern o victorie reală sau e doar una aparentă?

Dacă vorbim de oamenii ieșiți pe străzi sau în piețe, victoria e­sențială a fost căderea fostului guvern. Faptul că echipa d-lui Cio­loș s-ar putea dovedi compatibilă cu unele dintre aspirațiile socie­tă­ții civile nu ne îndreptățește, deo­cam­dată, să vorbim despre o victorie. Trecînd în plan strict politic, evident că am asistat la o înfrîngere serioasă a PSD și, se pare, la un succes al taberei prezidențiale.

Bilanțul va fi realizat, însă, la sfîrșitul mandatului. Fără a dori să fiu exagerat de pesimist, cred că pentru cei care își pun prea mari speranțe într-o schimbare rapidă, dezamăgirea este inevitabiă. Ro­mânia nu se află într-un moment revoluționar, ci într-unul de consolidare a instituțiilor, iar aceasta poate reclama, pe alocuri, și anumite operațiuni limitate de demolare. Totul trebuie să se realizeze prin intermediul procedurilor de­mocratice existente, așa cum sînt ele. În democrație, victoriile se ob­țin doar la urne.

Ar fi fost alegerile anticipate o soluție mai bună decît guvernul de tehnocrați?

Da, dacă nu ar fi apărut com­plicațiile referitoare la sistemul electoral. Este extrem de trist faptul că politicienii români nu par a fi în stare să ducă la bun sfîrșit nici măcar o reformă pe care aproape toți o doreau – abandonarea siste­mului uninominal și revenirea la votul de listă. Revenind la aspec­tele de fond: piața și străzile pline sînt adesea benefice pentru demo­crație pentru că pot da lovitura de grație unor guverne slabe sau im­populare. Adevărata legitimitate apare, însă, doar prin vot.

Interviu cu analistul politic Lucian Dîrdală