Guvernul crizei pozitive: majoritatea larga pentru guvernarea scurta

Port inca pe retina o caricatura aparuta pe la mijlocul anilor ’90 in nu mai stiu care ziar: un rus, cu o caciula ruseasca, avind in frunte steaua armatei rusesti, cinta cu ochii lacomi si caninii la vedere: “Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”.

Vechea imagine se suprapune astazi peste cadrele pe care televiziunile ni le livreaza din fata circiumilor de lux din Bucuresti. Tragindu-se de nasturi cu lumea subtire din PSD, au navalit in cadru trei personaje mitologice, care speram sa ramina pe feudele lor: Radu Mazare, Marian Oprisan si Nicusor Constantinescu. Evident, nu cinta “Ce-ti doresc eu tie…”, dar grija e la fel de mare:  iau parte la “negocierile in interesul national” (dupa cum ii place lui Basescu sa zica), pentru formarea unui “guvern al crizei”. Veste rea pentru circotasii care mai vad in PSD un partid al dinozaurilor incremeniti in pozitiile de influenta ale partidului: vechea garda nu moare, dar se preda – baronii au iesit la loc deschis si incep sa joace in politica mare.

Intr-un fel au dreptate: se negociaza chiar un “guvern al crizei”. Dar al crizei din punctul lor de vedere. Fiecare tara din UE va incerca in perioada urmatoare sa forteze masuri protectioniste pentru economia ei, la limita reglementarilor comunitare. Romania nu va face nici ea exceptie. Anul 2009 va fi unul al facilitatilor pentru investitii, al inlesnirilor fiscale, al contractelor stat-privat. Cine va avea Industriile, Finantele si Transportul e un partid facut. Daca mai punem la socoteala si banii europeni pentru Agricultura – vedem ca din punctul de vedere al prezumtivilor guvernanti, criza e un fenomen pozitiv. Si in ciuda declaratiilor menite sa asigure zgomotul de fond al negocierilor, nici unul din partidele intrate in Parlament nu este pregatit de opozitie. Sau daca vreun vizionar pune problema opozitiei, descind la Bucuresti delegatiile de presiune – conduse de un Mazare sau un Oprisan, sa dea cu pumnul in masa si sa impuna ei viziunea  “pragmatica”  asupra crizei.

Dar se joaca cu focul – asa cum o simt deja vizionarii, care chiar exista. Doi oameni au mirosit pericolul si incearca sa ghiceasca, pina la a cincea-a sasea mutare, planul lui Basescu. Cei doi sint Iliescu si Patriciu, care cer raminerea in opozitie a partidelor lor. Caci nu va fi o opozitie de patru ani. Criza nu va aduce doar belsug, ci si saracie si somaj. Iar dupa ce Basescu – la capatul unui an de inflatie, restructurari si reduceri in economie – se va realege, ce-ati zice de caderea guvernului pritocit zilele astea si inlocuirea lui cu un altul, mai performant si cu solutii anticriza mai fezabile?

Ce-ati zice de un guvern format acum de PD-L cu unul din celelalte doua mari partide, care la anul pe vremea asta sa pice si sa fie inlocuit cu un altul: tot PD-L, dar cu celalalt partid care, dupa ce a rabdat o scurta opozitie, este invitat sa intre intr-o noua majoritate? Poate ca asta e in mintile lui Iliescu si Patriciu: decit o guvernare scurta, mai bine o opozitie scurta.

Cristian GROSU