Darwinismul educational

Invatamintul romanesc nu a decazut, pentru ca nu a fost niciodata la un nivel atit de ridicat pe cit le place unora sa creada. Pur si simplu, esecurile sistemului comunist erau bine ascunse de ochii publicului.

Nu era mai bine inainte. Toata gloata ce se isterizeaza azi din cauza situatiei triste in care a ajuns sistemul de invatamint din Romania uita de unde a plecat. Nu isi mai aduce aminte impostura, prostia, uniformizarea, dictatul unanimitatii, spalarea didactica a creierelor, minciuna cu veleitati stiintifice.  Ei, cei mai nostalgici dintre profesionistii educatiei, uita un amanunt esential: de ce anume, inainte de 1989, exista credinta profunda ca “se face scoala”. Raspunsul este simplu: nu exista alternativa. Nici la manuale, nici la cartile de lecturi suplimentare, nici la profesorii indoctrinati. Ceea ce se traducea pentru elevii cu procesoare mai lente in faptul ca erau scutiti de povara selectiei. Li se lua de pe umeri o imensa responsabilitate. Nu aveau desene animate, nu aveau filme, nu aveau jucarii, nu aveau carti si atlase, nu aveau Discovery, nu aveau Wikipedia. Nu erau computere, telefoane mobile, cluburi de fite. Alegerea lor era simpla: la scoala, acasa sau la munca. Iar profesorii erau un fel de dictatori in miniatura, deoarece informatia oferita elevilor nu putea fi verificata din alte surse, ei nu puteau fi contrazisi, iar manualele oficiale reprezentau un fel de biblii scolaresti.

Lipsa unor elemente concrete de comparatie facea ca scoala romaneasca sa para cea mai buna din lume. Iar esecurile erau bine camuflate. Toata lumea trebuia sa faca liceul. Dupa 1989, copiii romanilor nu s-au prostit brusc. Nu au dat-o brusc pe distractie, scotind la iveala un sistem educational gaunos, incapabil sa faca fata unui atac de informatii si cunostinte fara precedent pentru societatea romaneasca. Profesorii lor erau tot acolo. Iar daca elevii s-au schimbat, dascalii din comunism au continuat sa profeseze si in democratie. Lor le-au trecut prin mina si premiantii de ieri, si copiii problema de azi. A crede ca totul s-a naruit in jurul lor, fara ca ei sa aiba vreo vina, este o nerozie.

Darwinismul educational dicteaza instruirea celor mai buni, a celor care se adapteaza cel mai repede la iuresul informational si ne arata ca nu toata lumea este facuta pentru a lua bacalaureatul, pentru a termina opt clase sau pentru a absolvi o facultate. Dupa cum, nu toti cei cu diploma de profesor au si vocatie de dascal. Drama invatamintului romanesc este ca, dupa 20 de ani de democratie si in absenta unor planuri de indeplinit, a ajuns la concluzia ca cineva trebuie sa sape si santurile, trebuie sa adune si gunoiul sau sa dea la lopata. Iar pentru asta, patru clase sint de ajuns.

Razvan VINTILESCU