A fost premiat un film nul din punct de vedere artistic

Cap în cap Niciun comentariu la A fost premiat un film nul din punct de vedere artistic 14

OPINIA VECHE: Cum vă ex­pli­cați rezultatele de anul acesta la Oscaruri?

CRISTIAN TUDOR POPESCU: Cîteodată, în critica mondială, prin­tre decidenții din jurii apar niște tren­duri, niște mode, niște curente greu explicabile. Moda, la urma ur­mei, are o doză mare de irațional în diverse pe­rioa­de ale omenirii. Așa se întîmpla și aici. S-a impus acest vintage pîrît sau retro pîrît, ăsta e cu­ren­tul acum printre decidenții din ju­ri­ile festivalurilor, care consideră că e de bontón așa, de sub­ți­ri­me inte­lec­tuală să-ți placă acest „The Artist”. Așa se explică faptul că a fost premiat un film nul din punct de vedere artistic, din punct de vedere al scenariului. Scenariul este nul, e o colecție de clișee fără nici un fel de inventivitate și fără distanță post-modernă sau paro­dică sau ceva de soiul acesta. Nu, pur și simplu se iau acele clișee și se asam­bleaza, e un film asamblat, fără valoare. Sigur, cu date tehnice re­mar­cabile, imaginea, su­netul, dar va­loarea lor deosebită, ac­tua­lă din punct de vedere tehnic, faptul că ele sînt foar­te bune nu servesc cu ni­mic filmului. Dimpotrivă, pentru mine au contri­bu­it la senzația de fals, de chiar dezgustător – avînd în minte ma­ri­le fil­me ale mutului, pe care le-am vă­zut cred aproape pe toate, pe cele im­por­tante, să vad această făcătură, aceas­tă însăilare de clișee dată cu o spoială de pixeli.

O.V.: Considerați că Oscarul are și el un caracter de manipulare în societatea americană?

C.T.P.: Uneori, da, uneori, nu. De pildă, faptul că s-a dat la „The Artist” acum n-are nici o valoare. Dar în pe­rioa­da Războiului Rece sau în anumi­te momente puteau fi văzute în distri­bu­țiile de premii care se dădeau la Os­car niște tendințe din societatea ame­ricană. De pildă, corectitudinea politică legată de negri, legată de ho­mo­sexuali. Nu întîmplător a apărut un film cum a fost „Philadelphia”, ca­re a fost os­ca­ri­zat imediat. El a apărut într-un moment în care problema ho­mosexualilor, pro­ble­ma SIDEI în so­cie­tatea americană era acută și de aceea a fost tratat și os­ca­rizat. Deci se în­tîm­plă adesea ca premiile Oscar să fie influențate de anumite tendințe politice, sociale din Sta­te­le Unite și chiar din lume.

O.V.: Vi se pare că au început să se premieze producții mai ac­ce­si­bile, mai ușor de înțeles, în de­fa­voa­rea unora mai profunde?

C.T.P.: Nu-i chiar așa. De pildă, a fost premiat cu Oscarul mare acum cîțiva ani un film numit „Crash – L.A. Stories”. Un film care era orice, dar nu simplu și nu prea accesibil maselor. Unii au identificat șapte, opt, alții 12 fire narative care erau împletite în fil­mul ăla, o construcție scenaristică im­presionantă și care a fost premiat cu Os­carul. „The Hurt Locker” de ase­me­nea, nu e deloc un film de consum. Este un film greu, un film pentru ci­ne e dispus să se uite cu atenție, pentru cinefili și totuși a fost premiat, a luat Os­ca­rul în dauna „Avatarului”, care ar fi fost mult mai în sensul a ceea ce spu­neți. Deci iată că opțiunea a fost acolo pen­tru filmul deosebit, nu pentru filmul comercial, mai simplu, atrac­tiv pen­­tru mase.

O.V.: Criticul de film american Movie Bob a spus că Os­ca­ru­ri­le au ajuns doar un fel de premii ca­re să mulțumească pe toată lumea, anul ăsta se dau premii unor anumite ca­te­gorii de filme, anul viitor altora și tot așa. Considerați că există astfel niș­te reguli „de culise”?

C.T.P.: Are dreptate, dar nu-i nu­mai la Oscaruri. Și la Cannes se în­tîmplă lucrul asta, și la Berlin. Pe la festivaluri firește că există niste reguli nescrise, „domne, anul ăsta dăm ira­nie­nilor, la anul nu mai dăm tot ira­nie­nilor, le dăm altora, trebuie să mai venim și cu cinematografii emergen­te”. De pil­dă, la Cannes a existat oda­tă o modă extrem orientală, o mo­dă asiatică, „dăm chinezilor”. Una, două, se dădea premiu la chinezi. Altă perioadă iraniană, în care se dă­dea cinematografiei ira­nie­ne. A existat o perioadă românească la Cannes, noi ne înscriem tot așa într-un curent în care au descoperit ei că ci­ne­aș­tii români fac filme bune. Dar te pără­seș­te perioada asta, aia vine și trece. Și la Oscar e la fel, există perioade în care se preferă un anume tip de film. De pil­dă, iată, pot să vă dau un exemplu po­li­tic în cazul de față. Cel mai bun film al anului 2011, după părerea mea, care nu are nici o legătura cu Oscarul, este „Me­lancolia” lui Lars von Trier. Nici nu i s-a pomenit numele. De ce? Din cauza declarațiilor făcute de von Trier în legătură cu Hitler și cu evreii, cu an­ti­semitismul, iar la Hollywood așa ce­va este sinucidere curată. Și atunci, el a ie­șit pur și simplu din discuție, a de­ve­nit nomina odiosa un film excepțional, o capodoperă a cinematografiei din toa­te timpurile, deci funcționează niște cri­terii în afara valorii cinematografice la toate festivalurile.

Ioan STOLERU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top