Apărare și atac

Lansată mai întîi „pe surse”, vestea că Traian Băsescu se gîndește să renunțe la a mai candida în cadrul alegerilor prezidențiale are, conform propriului său sistem metaforic, valoarea unei centuri de siguranță. Adică, în caz că economia va fi mistuită de un incediu similar cu cel la care a asistat odinioară din postura de marinar, va ridica palmele fie în semn de „Time Out”, va spune „atît am putut să fac” și va ieși onorabil din peisaj.

Pe de altă parte, dacă se vor vedea semne de revigorare, dacă șomajul și foametea nu vor fi băgat în sperieți electoratul, Băsescu are la dispoziție varianta unei candidaturi din postura liderului care își scoate poporul la liman. Numai că o centură de siguranță, pe cît de folositoare în unele situații, se poate dovedi fatală în anumite cazuri. Îmi amintesc astfel de nefericitele victime ale unor accidente rutiere care au ars de vii, pentru că mecanismul de prindere al centurii se defectase și nu mai putea fi desfăcut.

Privit dintr-o perspectivă mai puțin tehnică, jocul președintelui mai ascunde un pericol. Considerată a fi „un as în mînecă”, decizia retragerii poate fi la fel de bine asimilată unui joc de poker, în care cel care ține așii în mînecă este un trișor ordinar. Iar odată descoperit trișorul, nu mai contează dacă ar fi putut, sau nu, să cîștige jocul, pentru că este executat pe loc.

Cred că Băsescu poate cîștiga alegerile prezidențiale, dacă va candida. Însă nu o va face în stilul spectaculos cu care și-a obișnuit susținătorii.

Nu mai are de recuperat zeci de procente în timp record, ci trebuie să se agațe de jumătăți de procent pentru a nu se duce la vale. Este o luptă de apărare, nu una de cucerire. De aici vine și precauția lui, precum și aplecarea periculoasă pentru simularea retragerii din cursa prezidențială. Riscul asumat prin folosirea metodei descrise mai sus are astfel o singură justificare pe măsura pericolelor asumate: transformarea apărării, joc la care nu se prea pricepe (precedentele „țigancă împuțită”, „găozar”, „tonomate pe euro” sînt dovezi ale modului trivial în care Băsescu înțelege șă se apere) în atac.

Răzvan VINTILESCU