Cum băgăm strada în Parlament

Cap în cap Niciun comentariu la Cum băgăm strada în Parlament 18
Cum băgăm strada în Parlament

Alegerile anticipate, în acest moment, nu pot fi un răspuns la cererile zecilor de mii de persoane care protestează de trei zile în continuu împotriva actualei clase politice, pro­tes­te care au dus la demisia guvernului Ponta. Es­te nevoie de timp pentru ca „feţele noi”, com­pe­tente şi determinate să aplice mandatul pu­blic, nu privat, să iasă în faţă şi să îşi pledeze cauza. În lipsa lor vom pescui candidaţi în a­ceeaşi mocirlă din care ne-am ales, pînă acum, reprezentanţii.

Ca să se schimbe ceva în actualul sistem de reprezentare a poporului, conform cerinţe­lor exprimate de manifestanţi dar gîndite şi sim­ţite, cel mai probabil, de milioane de alţi români, este nevoie de cel puţin două lucruri: să candideze „feţe noi”, deci să ai pe cine vota şi să şi votezi.

Indiferent de părerea manifestanţilor de marţi, de miercuri şi de joi, indiferent de do­sarele penale pe care le au, de rudele şi prietenii pe care şi i-au angajat la propriile cabinete, de competenţele lor, de activitatea lor parla­mentară, de numărul de mandate, de ca­litatea lor umană şi profesională, cei aproape 550 de actuali parlamentari au girul, voturile valabil exprimate, a peste şapte milioane de români cu drept de vot, dat în 2012.

Ei, aşa cum sînt, ne reprezintă prin meca­nis­mul parlamentar. Ei reprezintă, în final, societatea în care trăim. Mai mult decît atît, ei au fost aleşi printr-un algoritm de vot uninominal compensat care, cu unele excepţii, nu poate reprezenta altceva decît voinţa directă a alegătorilor, exprimată democratic, prin votul la urnă.

Alegerile parlamentare anticipate în acest moment nu pot aduce schimbarea. Cu atît mai puţin cu cît ele vor fi organizate pe noua lege care, de fapt, reprezintă revenirea la ve­chiul sistem de vot, în care partidele propun liste, nu persoane, deci pachete de candidaţi pe care trebuie să îi alegi „la grămadă”. Pe ci­ne vor propune şefii partidelor? Pe cine vor vota zecile de mii de persoane care protes­tează, pe bună dreptate, de trei zile în continuu? Ce partid actual îşi va asuma o listă „cu­rată”, cu candidaţi care să poată introduce, efectiv, în practică, mesajul „străzii” în Par­lament? De cîţi „penali” este nevoie pentru a strica o listă sau, mai clar, de cîţi candidaţi buni are nevoie oricare dintre partidele de pe scena politică actuală pentru a „ascunde” pe listă „baronii” din vechea generaţie?

Există, desigur, scenariul cu un partid nou care să propună o listă de persoane competente, credibile, care să poată aduna voturile cetăţenilor şi care, ajunse la putere, să schimbe modul de a face politică. Dar dacă vorbim despre tehnocraţi, cu foarte puţine excepţii, vorbim despre persoane care sînt cunoscute, care sînt respectate şi ale căror competenţe sînt recunoscute în medii restrînse. Ce fel de campanie electorală ar trebui să îşi facă un profesor universitar de la facultatea de Drept, de exemplu, pentru a fi votat? De cît timp şi, mai ales, de cîţi bani are nevoie un astfel de candidat nu pentru a-şi face campanie în sensul „tradiţional”, ci simplu, onest, la nivel na­ţional? Cum va putea obţine expunerea de ca­re are nevoie pentru a-şi pleda cauza, pentru a-şi declara misiunea, pentru a cîştiga încre­derea posibililor votanţi? Cine îl va crede că poate şi că va face dacă nu îl va auzi nimeni?
Poate că, totuşi, vor reuşi, doi-trei, zece tehnocraţi să ajungă parlamentari. Cine le va vota proiectele de lege? Ce comisii le vor a­proba? Se vor face proteste de fiecare dată cînd o lege bună este respinsă? Va vota legea, indirect (sub forma presiunii protestului în stradă), alegătorul şi nu reprezentantul lui?

Demonstraţiile din ultimele zile sînt un semnal aproape unic, de o amploare şi cu un discurs articulat greu de anticipat pînă acum cîţiva ani, că măcar o parte a societăţii vrea să schimbe sistemul pe care pînă acum, direct sau prin neimplicare, l-a susţinut. Un semnal că măcar o parte a societăţii îşi dă seama că poate mai mult şi, cel mai important, că meri­tă mai mult. Dar care vor fi reprezentanţii ei?

Demonstraţiile de pînă acum au tocmai rolul de a încuraja persoanele competente, în­greţoşate pînă acum de sistemul politic, să facă un pas în faţă, să ceară votul la urnă, nu pe Facebook şi să pună în aplicare mandatul public, nu personal. Pînă cînd aceste persoane nu vor ieşi în faţă însă, universul politic din care electoratul îşi poate alege reprezentanţii va fi în continuare steril, lipsit de resursa u­mană capabilă să aducă schimbarea pe care din ce în ce mai mulţi români o cer şi de care, mult mai important, toţi românii au nevoie.

Text scris de Victor Rotariu, jurnalist Gândul.info

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top