Căutînd gramatica unde nu-i
Pastila de după 20 martie 2017 Niciun comentariu la Căutînd gramatica unde nu-i 10Cîndva, învățătoarea ne spunea că scrisul din caietul nostru e oglinda sufletului. Dacă agramații ar mai crede asta, nu ar mai strivi gramatica cu indiferență, de frică să nu se prindă tăciunea de sufletele lor. Epidemia cuvintelor a început prin sms-uri, apoi a continuat pe Yahoo Messenger, iar mai tîrziu pe Facebook. Poți da vina pe butoanele mici de la acel Nokia albastru, pe care jucai Snake pînă primeai un mesaj înapoi. Ți se părea că redactezi un roman dacă nu apelai la prescurtări, iar despre diacritice nici nu mai vorbim.Virgulițele și căciulițele stăteau cuminți în abecedarul prăfuit. Limbajul sms-urilor se transforma ușor în niște inscripții egiptene, fiindcă scriai mai mult cu cifre decît cu litere.
Unii se plîng că nu au timp de virgule și cratime, în loc să admită că nu știu unde le este locul, și, pînă la urmă, pentru ei contează ce scrii, nu cum. Alții seamănă minusul din matematică în propoziții după fiecare două-trei sintagme. Și pentru ca pilda semănătorului să se împlinească, minunile de linii orizontale nimeresc în pămînt pietros, răsărind „frumoas-o”, iar din sămînța căzută lîngă drum apare un „mie dor de tine”. Dacă altcineva nu împrăștie cratime cum are chef și în loc de roman este „român”, nu înseamnă că e și deștept. Gramatica asta e ceva pe care o folosesc țanțoșii ca să arate ei că sînt mai buni decît tine, cînd, de fapt, vor doar să te aburească. Pe alocuri, este un dram de dreptate, pentru că unii funcționari au demostrat teorema potrivit căreia o diplomă nu-ți pune DEX-ul în cap. Cîțiva dintre ei „continuă în continuare” să aibă „succesuri” „ca și miniștri”, iar cei care au stat la conducere „o perioadă de timp” ne „vroiau decît bine”.
Atunci cînd te îmbeți cu pleonasme și conjucții, să știi că tăcerea chiar te face să rămîi filosof. Un oarecare mai poate avea scuză, dar cînd ești în costum și ai pretenții… Celor care transformă cuvintele într-un bal mascat, ar trebui să li se dea cu porția: și cratime, și conjuncții, însă diacritice sînt destule că nu prea se mai cumpără. Pînă la urmă, agramații e și ei oameni.
Antonela TĂNĂSELEA
Adaugă un comentariu