Nimic nou pe frontul de Est
Cap în cap 17 decembrie 2012 Niciun comentariu la Nimic nou pe frontul de Est 0Cinstit să fiu, cred că putem ghici ușor semnificațiile înalte ale politichiei dacă deschidem, fără prejudecăți, ochii asupra realității înconjurătoare și ne auto-obligăm să-i considerăm pe aleșii noștri (?) oameni ca toți oamenii, nici mai deștepți, nici mai pricepuți, nici mai altruiști decît noi înșine. Slăbiciunile omenești clocotesc năvalnic în ei, iar ceea ce-i deosebește de „pulime” e dreptul dobîndit de a apăsa pe butoane în numele nației. Așa se face că evenimentele anului care, slavă Domnului, ne părăsește nu au nimic deosebit, nu-s nici mai tragice, nici mai hotărîtoare și nici mai deosebite decît cele din alți ani. Cunoașteți vorba lui Creangă…
Pe scurt, o mînă de protestatari rătăciți în tranziția iernii a reușit, la început, să doboare cel mai protejat Guvern al României. Boc al nuștiucîtelea. Aceiași protestatari, care n-au strîns, pe întreg teritoriul țării, nici a treia parte din numărul demonstranților din celebra Piață a Universității, au stopat Legea Sănătății. Așa au căzut, pe lîngă primul ministru, capete importante și ambițioase, care se treziseră vorbind birjărește, de la înălțimea viziunii lor creștine elitiste.
Al doilea moment a fost prăbușirea speranței și a balivernei, Guvernul scurt al lui MRU, cel pregătit în laborator să defileze, triumfător, către președinție. Spre 2014, în zbor. Această mică minune (nu s-a mai întîmplat în România să cadă un Guvern și să-și frîngă gîtul) a fost posibilă numai și numai pentru că la noi funcționează ireproșabil zicala „nu e pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește”. Cetele de traseiști oblojiți din Parlament s-au grămădit la ochișorul opoziției, după ce păpaseră bătăturica puterii. E drept, a fost o bătătură mai dulce ca o sinecură.
Condamnarea lui Adrian Năstase e istorică, a dovedit că se poate. În schimb, referendumul a dovedit că nu se poate. În același iureș evenimențial, am constatat că cel puțin jumătate, dacă nu trei sferturi din titlurile doctorale sînt false. O țară de doctori fără voie, la căpătîiul unor bolnavi închipuiți.
În sfîrșit, alegerile din iarnă au arătat cîtă putere de convingere are blînda ură românească. Jalea care a cuprins ARD-ul (în fapt, PDL și sateliții) nu poate fi compensată decît de trufia învingătorilor care, deocamdată, se abțin cu greu să nu calce pe urmele celebrei Anca Constantinescu, zisă „Ciocu mic”. Deși avem un Parlament umflat, constatăm ce ravagii ar fi făcut uninominalul ăla pur și dur cu care era să ne potcovească un anumit partid. Ca să-l citez pe un membru marcant al aceluiași partid: „Dar noi n-am vrut să mîncăm rahatul pe care l-am împroșcat pe pereți.”
>Prin urmare, avem acum la putere un bloc mare și pofticios. Ce va face acest bloc se știe. Exact ce au făcut toți cei ce au avut pîinea și cuțitul. S-au întîmplat multe în țara asta, în 2012, dar nimic esențial. Nu s-a schimbat, practic, decît brațul vînjos al puterii și nimeni nu a învățat nimic. Încă o halbă, băiete!
Florin IARU









Adaugă un comentariu