Pisicile de pe cărarea Fundației
1001 de măști 30 octombrie 2012 Niciun comentariu la Pisicile de pe cărarea Fundației 0Pentru muncitorii neobosiți de la Fundație, termenul „poluare fonică” este irelevant. Asta ți-o pot confirma atît studenții care împrumută încă de la prima ora a dimineții vreo carte de la BCU cît și pe acei încercănați care ies la 2.00 noaptea din CCS.
După amiază, șantierul seamănă cu o scenă uriașă de teatru cu mimi colorați în salopete portocalii și verzi, ce-și mișcă frenetic mîinile prin aer. Se pare că mai toți au uitat că nu se pot auzi, și oriunde privești, îi observi cum își abuzează vocea prin înjurături precum o soprană ce își încălzește glasul înainte de spectacol. Mașinistul de serviciu e ’nea Mitică, care, cu o țigară în gură și un fes de sub care abia se disting ochii, operează o drăcovenie ce sfărîmă beton, făcînd să se ridice un strat dens de praf. Se joacă cu măiestrie cu manetele mașinăriei galbene și nu pare să-i dea prea mare atenției colegului său de mai în față care pare destul de panicat. „Bă, mai scade, doar nu vrei s-o faci praf și pe asta!”
Pe ritmurile lui Paganini
De cealaltă parte a străzii, un muncitor dă o probă de parkour într-o încercare de a ajunge către ceilalți colegi ai săi, cu o bucată de sendviș prinsă între dinți. O mișcare greșită și o bucată de salam dă să-i fugă printre feliile de pîine, însă reușește să o prindă în ultima clipă. Revenind lîngă ceilalți, se alinează și încep să discute planul de bătaie. Și cum planul trebuie să fi fost foarte complex, gașca se sparge abia după încă vreo jumătate de oră. În acest timp, muncitorii nu ratează nici o fată ce trece pe drumul improvizat dinspre stația de tramvai.
Zgomotele parcă s-au mai liniștit, întrucît o parte din motoarele monștrilor tatuați cu „CAT” au luat o pauză din „tors”. Nefiind la fel de grațios precum o felină, un excavator sapă furios, în timp ce restul „artiștilor” dau la o parte pămîntul. Totodată, camioanele se plimbă dus-întors clipă de clipă, cu tot felul de materiale burdușite înăuntru, pe care șanteriștii le pun spre folosință fără milă. Nu mai aștept mult pînă ce observ pe unul dintre șoferi cum se ia la ceartă cu unul dintre lucrători, deoarece acesta din urmă era să ajungă sub roțile gigantului. Însă conflictul se consumă rapid, căci ei nu pot irosi timpul și se trece din nou la treabă.
Deși mă așteptam să văd și pe vreun leneș care să doarmă pe undeva, sînt surprins să-i văd mai pe toți muncitorii cum se străduiesc, încercînd mai mult ca sigur să depășească performanțele chinezilor de la Palas. Asta, dacă nu trece vreo tînără grăbită să ajungă în stație.
Iulian BÎRZOI









Adaugă un comentariu