Codași cu diplome
1001 de măști 19 octombrie 2012 Niciun comentariu la Codași cu diplome 1Afară e vreme perfectă pentru sport, fără arșiță. Mie și Liviei ni se pare că alergăm, însă, pe lîngă adversarele de la liceul sportiv, fuga noastră se dovedește a fi doar mers la pas liber. În timp ce ne plimbăm pe aleea improvizată a stadionului de pe „Copou”, cu ușurință putem citi mirarea de pe fețele celor care ne privesc, iar îndată se aude de undeva „ce-au pierdut fetele ăstea aici?”.
După o tură de discuții și încurajări ca între două colege, Livia mă părăsește, iar eu încerc să înțeleg cît de departe mă aflu față de celelalte participante. La o lungime de stadion in fața mea, văd vreo zece fete alergînd ritmic, de parcă au avut de trecut printr-un casting dur, cu nenumărate repetiții și un regizor meticulos.
Ca puii la cloșcă
De fiecare dată cînd trec de antrenori, aceștia, concomitent, strigă observații fiecărei eleve în parte: „ține mîinile mai sus!”, „nu ieși de pe culoar!”, „ține pasul!”. Apropiindu-mă de linia de start, mă pregătesc moral și eu pentru o instrucțiune de acest gen, dar nu primesc decît niște încurajări zîmbărețe „Bravo fata, mai ai trei ture!”, „Hai, hai, hai, înainte”, îmi surîde un bărbat de vîrsta a doua, cu o privire prietenoasă ascunsă. Alerg și simt cum se contractă fiecare mușchi lipit de os, cînd termin a treia tură. Încerc din răsputeri să-mi controlez respirația, dar flacăra care-mi arde gîtul devine tot mai insuportabilă. Fiind bine antrenate pentru astfel de încercări, fetele ajung la finiș una cîte una și se duc direct la profesorii lor, care le iau în primire și le inspectează cu grijă, cum face cloșca puilor care au revenit după o scurtă aventură.
„Francesca, pune-ți ceva în spate!”, „Laura, scoală de jos, mamă!”, se tot agită una din profesoare. E o femeie cu o siluetă perfect atletică pentru cei peste 40 de ani ai ei, calm așezată în scaunul său. Iar eu, știind că mai am de făcut două ture, îmi mișc picioarele de oțel din ce în ce mai greu.
După toate acestea, renunț la cursă, chiar dacă am parcurs deja 80 la sută. Cu respirația ca a unui fumător care a urcat patru etaje într-un minut, îmi zic numele și prenumele unuia dintre antrenori, care-mi dă o diplomă pentru participare cu semnătura primarului de Iași. Totodată, mă supun și controlului viguros strecurat pe sub sprîncenele fetelor. Plecînd de pe stadion alături de echipa lui „Cuza”, strîngem tot mai multe guri căscate și exclamații care se repetă de la un grup la altul. „Ia uite, și ăstora li s-au dat diplome!”
Daniela VORTOLOMEI









Adaugă un comentariu