Meserie scoasă din flăcări

1001 de chipuri Niciun comentariu la Meserie scoasă din flăcări 0

Dacă auzi sirena turuitoare a u­nei autospeciale de pompieri, atunci poate îl găsești și pe domnul Sorin Niculiță, încercînd cu echipa sa să stin­gă acoperișul în flăcări a vreu­nui bar. De 19 ani este șef de gardă de in­tervenții, iar pentru el locul de mun­că este oriunde este trimisă trupa sa din Detașamentul I de Pompieri din Iași.

„Sînt ceea ce sînt azi mai mult datorită părinților. Ei erau polițiști și m-au călit să nu-mi fie frică, iar în­tr-un fel mi-au impus plăcerea pen­tru ceea ce fac astăzi”. Aceeași în­cre­de­re și-o face simțită ori de cîte ori plea­că cu autospeciala alături de al­ții îm­brăcați în aceeași jachetă cu ban­dă ver­de.

Cînd încearcă să-și amintească de vreo misiune, una îndeosebi îi adu­ce un surîs pe față ori de cîte ori i se perindă prin fața ochilor. „Doi, hai să le zicem porumbei, de vreo 40 de ani au pus un pui la cuptor și au ui­tat de el, iar cînd vecinii au mirosit fum, au chemat pompierii”, po­ves­teș­te plutonierul Niculiță, rîzînd cu poftă.

Fumul de altădată

Un bîzîit ciudat i se aude din bu­zunarul jachetei. Unul dintre subor­donații săi încearcă să-i ceară ajuto­rul cu ultima lor misiune. Deși pî­nă acum era senin, de îndată ce cineva îi cere ajutorul, pe chip i se citește în­grijorarea, gîndindu-se la cum ar pu­tea să-l ajute. Dar cînd se întoarce îna­poi spre mine, pe buze îi văd ace­lași zîmbet de dinainte.

Domnul Niculiță îmi spune că, pe lîngă pericolul flăcărilor, în mun­ca sa a întîmpinat situații mai difici­le. A avut probleme cu fumul, cu ca­re s-a intoxicat pe la începutul ca­ri­erei, prin ’95-’96 cînd, deși avea gri­jă ca restul din tură să poarte măști, o uita pe a lui. Alteori s-a întîmplat în timpul unei intervenții cînd alături de un coleg a trebuit să renunțe la măști pentru salvarea a două vieți. „Am a­vut un incendiu la un bloc iar fu­mul acoperise toată casa scării. Erau două fetițe mici care erau pe punctul de a se intoxica cu fum iar eu cu un co­leg am mers la etajul doi și trei și le-am luat de acolo. Le-am pus măș­tile noastre pe față iar noi a trebuit să respirăm doar prin filtrele acestora”.

Bătăile cele mai bărbătoase pe u­măr le primește de la „băiatul meu, ca­re are 11 ani și mi-a zis că vrea să îmi fie șef cînd va fi mare. Asta ca să poată avea grijă de mine, iar eu îl sus­țin căci oricît de periculoasă ar pă­rea munca asta, este o mare satisfac­ție cînd salvezi pe cineva.”

Paul ANDRICI

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top