Bărbatul ce închiriază marea

Dragostea de mare este pentru domnul Paul asemenea unui vin. Cu cît este mai vechi, cu atît este mai parfumat și cu mai multă dorință ai vrea să îl păstrezi, iar la final ajungi să îl sorbi cu înghițituri mici, să nu i se piardă aroma. Marea i-a fost dragă de mic și după 33 de ani de cînd stă în jurul bazei de agrement din Costinești încă își ține ascunsă toată dragostea în hidrobiciclete, caiace, vaporașe sau bărci cu și fără motor care se plimbă alene sau agitat pe cele opt hectare de lac. „Fu­geam de acasă ca să vin în baza de agrement să văd bărcile. Apoi, mi-am făcut curaj și ceream voie să le curăț și să le îngrijesc ca să pot să mă plimb puțin. Nu era bucurie mai ma­re”, își amintește domnul Paul arătînd cu degetul spre bărci. Din că­mă­ruța plină cu veste de salvare colorate, ambarca­țiu­ni­le par să dan­seze legănate de un vînt molcom, mai mult a­me­țite sub căldura soarelui.

I-a fost drag să aibă grijă de ele ca de niște copii neas­tîm­pă­rați care mereu vroiau să îi fugă din mînă. Dar e mîndru că din mîna lui nu s-au smucit și nu au plecat fără voie, așa că s-a angajat la baza de agrement imediat ce a terminat armata. „Era și momentul în care mă simțeam mai stăpîn pe mine. Le vopseam, sudam și reparam pentru că voiam să arate mereu ca și cum ar fi noi. Cînd ieși în larg cu ele să nu-ți fie rușine, ci să sclipească frumos în lumina soarelui”, explică arătînd spre o barcă micuță cu motor care tocmai pornește. Dacă oamenii de munte sînt mai sănătoși și respiră mereu aer proaspăt, domnul Paul crede că oricine își trage tinerețea din mare și poate de aceea de sub ochelarii îndesați pe nas și de sub firele scurte de păr alb nu îi trădează nicidecum vreo vîrstă.

Domnul Paul ar vrea ca fiecare turist să poată fura tinerețe.

Ar vrea ca fiecare turist să poată fura tinerețe și consideră că plimbările cu barca au rămas printre puținele lucruri frumoase într-adevăr exploatate cum trebuie de aceștia. „Să vii la mare nu înseamnă doar să stai lungit pe șezlong, să te bată soarele și apoi să te arunci în apă”, adaugă amintindu-și că atunci cînd era tînăr exista o altfel de distracție. „Dacă te uitai dintr-un ca­păt în altul al plajei nu vedeai atîta aglomerație, vedeai doar o linie, cu terasele la margine, nu în centru, printre oameni. Fă­ceai o baie, ieșeai să joci un volei de plajă, era totul amenajat frumos și ordonat. Acum e o pierdere mare pentru Costinești faptul că nu mai există o organizare.” Spune că seara, cînd ie­se cu șalupa sau motorașul în larg, este cel mai frumos mo­ment al zilei, chiar dacă relaxarea i se confundă cu grijile. „E o res­pon­sabilitate imensă și de multe ori spun că îmi țin respirația pînă ajung toate bărcile înapoi și toată lumea e în regulă. Apoi trag o gură mare de aer și e gata ziua”, spune rîzînd bărbatul masiv. Însă pînă diseară mai este jumătate de zi, iar toate bărcile îi sînt plecate în larg.