Valerica, brav primar

Pe ulita ce duce spre biserica, o gloata de curci pestrite il ciupesc pe Valerica de ochi, de nas si de chelie. Afisul electoral, strategic lipit pe gard, linga pancarda pictata cu galben – “vind butelii” –  nu a scapat nici de micile blasfemii ale strengarilor fara drept de vot. O femeie cu mustati negre ca a lui Charlin Chaplin zimbeste comercial de bine.

In comuna Rebricea din judetul Vaslui, romanul este sincer cind vine vorba de politica. Se codeste el cind trebuie sa primeasca pachetul ca pe vremea  naufragiatilor, “sa iau, sa nu iau”, insa stampila o pune tot unde stie el mai bine. Mustrarile de constiinta sint maturate si aruncate peste gard cu farasul. In fata pravaliei lui Gigel, degustatorii vinului de toamna se intrec in previziuni care de care mai indraznete. “Mie mi-au impinzit gardul cu hirtii intr-o dimineata si nu e vopsit de mult. Le-am rupt, da ce, imi spurca ei mie gardul? In foc cu ele!”, spune Lenuta cu naduf. Pe pojghita proaspata de vopsea verde, urmele de afis pling.

Cumatria din campanie se cinsteste

La tanti Vergina nu a ajuns nici un candidat la poarta. Casa ei este in capatul satului iar de afise nici nu poate fi vorba. Nu a mai votat de cind ii traia barbatul: “Da ce stiu eu despre politica? Eu cu ale mele, ei cu ale lor. Am zece ani de cind nu am mai dat cu stampila si nu-mi pare rau. Anu’ asta nu au venit ca in ceilalti ani sa ne serveasca pe la porti. I-am zis odata: “da ai nunta, cumatrie de-mi dai vin cu paharu’?””. Asa au dat  mai de mult, vin cu paharu peste gard si spuneau sa votam cu PSD. Am si eu vin in beci, nu-mi trebuie al lor. Si mai era si tulbure”.

Din cind in cind mai iese din curte si pleaca in “centru”. Acolo mai aude o birfa, o stire, o vorba, mai stringe afise de pe gardurile altora sa-si aprinda focul dimineata. La troita, linga icoana Maicii Domnului, dumitritele se blegesc de frig. Perdeaua alba, frumos brodata ce imbraca sfintul locas a fost spalata de curind de vreo femeie de prin sat. Norii se framinta, lumea se framinta, candidatii se framinta.

Becali de Rebricea

Un lucru memorabil a facut actualul primar in sat: teren de fotbal mare, cu tribune pe marginea soselei unde suporterii au locurile asigurate direct in iarba, cu gard din sirma ghimpata si marcaje din rumegus. In Rebricea exista echipa de fotbal “in divizia D” dupa cu se lauda profesorul de educatie fizica. Coisin sustine candidatul cel mai inteligent, care se nimereste a fi PSD-istul Valerica, si  este multumit ca a facut teren de fotbal in comuna: “au copiii unde bate o minge”.

Din acest motiv este iubit de tineretul care este “viitorul satului” si de copii pentru ca de Craciun se imbraca in Mos si daruieste mandarine.

Un lucru este cert. In loc sa bata pietrele pe drum, tineretul bate mingea pe gazon.

Paula SCINTEIANU