Metocul făcut de Dumnezeu casă pentru tineri

Povești fără timbru Niciun comentariu despre Metocul făcut de Dumnezeu casă pentru tineri 51
Biserica „Cuvioasa Parascheva” a fost construită în anul 1792 pe locul unor biserici mai vechi.

Biserica „Cuvioasa Parascheva” din Iași, cunoscută și ca „Metocul Maicilor”, a căpătat în decursul anilor mai multe denumiri. Astfel, ea mai este cunoscută și ca „biserica lui Cuza”, aceasta aflîndu-se odinioară în curtea palatului domnitorului Alexandru Ioan Cuza (astăzi „Muzeul Unirii”), căruia i-a slujit drept capelă. De mai bine de un an însă, aceasta și-a mai cîștigat o denumire, o mînă de preoți s-a hotărît să o transforme într-o „biserică a studenților”. De atunci, tineri de toate vîrstele își găsesc aici loc de rugăciune, dar și prieteni și sfătuitori. Ei se implică în activități filantropice, organizează conferințe sau discuții cu tematică religioasă ori socială.

Dacă la slujbele de duminică „biserica studenților” se umple de creștini de toate vîrstele, la rugă­ciunile de seară rar se zărește cîte un chip ridat. La Vecernie, atunci cînd se citește cîte un acatist, sau în serile în care se face Priveghere, poți vedea cum tinerii își găsesc a­ici o oază în care se rup de agi­tația orașului, de stresul cursurilor sau de problemele de acasă. Seara, bise­rica este luminată doar de cîteva candele, iar corul, format din ti­neri de la mai multe facultăți, cîn­tă lin psalmi și ode religioase.

Ema a descoperit „biserica stu­denților” la începutul acestui an. I-au plăcut imediat atmosfera caldă și preoții care încearcă să devină pri­etenii tuturor. „Mă simt bine aici. Nu prea mergeam la biserică pentru că mi se părea o atmosferă re­ce, distantă. M-a uimit atitudinea părinților, faptul că intră în vorbă cu toată lumea și că încearcă să ajute, chiar dacă asta înseamnă să rămî­nă la biserică pînă noaptea”, îmi po­vestește tînăra, studentă la Univer­sitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iași. De o lună l-a convins și pe prietenul ei să vină la slujbe, în ciuda faptului că acesta nu a fost încîntat de idee. „La început ne întîlneam după ce ieșeam de la biserică, la poartă. A ajuns însă de cîteva ori mai re­pe­de, așa că a intrat înăuntru pentru că afară era frig. Acum mă întrea­bă singur dacă ne vedem la bise­ri­că”, îmi spune, zîmbind, fata îm­brobo­dită cu o eșarfă roz.

În biserică, întunericul este rupt doar de cîteva lumini pîlpîitoare. Chipurile se disting vag, iar timpul pare că stă în loc. Doar imnurile se înalță, alături de rugăciuni și fu­mul de tămîie. La puțin timp după începerea Vecerniei (n.r: rugăciune de seară ce marchează începutul unei zile liturgice), ajunge și prie­tenul Emei. Înghenunchează lîngă aceasta și o sărută încet pe obraz, iar apoi chipurile li se întorc spre altar.

Biserica tinerilor părinți

În jurul celor doi slujitori ai bi­se­ricii, Pr. Mihai Barna și Pr. Nicodim Petre, s-a construit o în­treagă comunitate de tineri de la universitățile din Iași. Astfel, Pr. Mihai Barna este cel care are în gri­jă mai multe tabere pentru copii, unde coordonatori sînt și mulți stu­denți de la diferite facultăți. „Ta­be­rele nu au doar un caracter religi­os. Desigur, avem și tematici religioase, dar nu încercăm o îndoctrinare. Facem cu cei mici mai mul-te ore de muzică, sport, diferite jo­curi, seminarii de comunicare și mul­te altele. Aceste tabere sînt des­tinate tuturor copiilor, iar faptul că părinții îi trimit an de an ne arată că facem o treabă bună”, îmi ex­pli­că părintele Mihai.

Studenții care au ajuns să coordoneze taberele au acum ca loc de întîlnire biserica „Metocul Maici­lor”. În jurul lor s-au adunat și alții care se implică mereu în activități filantropice. „Sînt multe biserici în care vin foarte mulți studenți sau biserici în care nu vin deloc. Este normal. Tinerii tind să se adune în aceleași locuri, să caute alți tineri. Așa s-a întîmplat și aici”, este de părere părintele Mihai. Părintele Nicodim, împreună cu cîțiva vo­­­lun­­tari, se ocupă de toate activi­tățile studențești. Iarna trecută au oferit ceai cald oamenilor străzii și pachete cu alimente. La fel s-a în­tîmplat și în postul Paștelui de anul trecut, cînd au fost temperaturi foar­te scăzute. Studenții s-au implicat de fiecare dată și mereu se caută noi voluntari. De aceea, la intrarea în biserică poate fi găsit un caiet în care oricine vrea să își ofere ajuto­rul poate lăsa numele și datele de contact.

Bierica micuță este mereu pli­nă, iar dacă la slujbele de seară at­mosfera este una liniștită, unde rar se aude cîte o șoaptă, dimineața totul pare să se schimbe. La litur­ghia de duminică în biserică pare a se fi adunat o familie numeroasă. Părinți, copii de o șchioapă, stu­denți și bunici se amestecă într-un amalgam pestriț. Din cînd în cînd mai vezi cîte o fată aducînd un pa­har cu apă unei bătrîne, copii care chițăie vesel în spate, printre picioa­rele părinților, iar tinerii ies din cînd în cînd în pridvor, cît să se dez­morțească, ori cîntă împreună cu cei din cor.

Ionuț și Ioana, ea masterandă la Psihologie, au o fetiță de un an și jumătate. Nu ajung atît de des pe cît și-ar dori la biserică, dar cînd găsesc timp, vin aici. „E aproape de casă și, chiar dacă fetița mai plîn­ge, toată lumea îmi zîmbește. Nu vezi nicăieri fețe îmbufnate”, îmi spune Ioana în timp ce o lea­gănă pe copilă.

Bătrînii nu par să fie deranjați de mulțimea de tineri și de copiii care și-au găsit o a doua casă aici. Îi privesc cu zîmbetul pe buze pe picii ce se ascund printre picioa­re­le lor și vorbesc cu tinerii după sluj­­be. Una dintre bătrîne îmi spu­ne că vine aici doar de dragul lor. „Mi-ar fi mai aproape să merg la Golia, dar vin și aici. Nepoții mi-s în Danemarca, la părinți, și mi-s dragi copiii. Din cînd în cînd, mai fac cîte un pachețel și împart pe stradă la copii și mai aduc și aici dulciuri”, îmi povestește bătrîna cu un surîs amar.

După slujba de duminică, chiar dacă cei mai mulți credincioși plea­că, rămîne totuși un grup com­pact ce îl așteaptă pe părintele Mihai. Tinerii vorbesc în șoaptă sau chico­tesc vesel, iar lăcașul pare că le este o a doua casă. Biserica „Metocul Maicilor” și-a pierdut din solemnitate, însă și-a cîștigat un aer tineresc și viu, studențesc.

O istorie de trei veacuri

Biserica „Cuvioasa Parascheva” a fost construită în anul 1792 pe locul unor biserici mai vechi cu a­celași hram. Clădirea are o istorie îndelungată, iar de aceasta se lea­gă numele mai multor perso­na­lități ca Mihail Pascu Postelnicul și Vasile Rosseti, care au sprijinit financiar sau au donat bunuri și obiecte liturgice. A fost construită de meșteșugari, așa că oamenii au numit-o rapid „biserica meșteșu­garilor”.

În anul 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a mutat aici mai­cile de la Mănăstirea Socola, acolo unde se înființase primul seminar teologic din Moldova. În imediata apropiere a bisericii au fost construite două clădiri unde au locuit o perioadă un număr ma­re de maici. Astfel, de la „bise­rica meșteșugarilor”, cum a fost denumită pînă atunci, a devenit „Metocul Maicilor”. Ul­te­rior dom­­ni­torul Alexandru Moruzi a mutat aici maicile la mănăstirea Agapia, dar denumirea de „metoc” a rămas pînă astăzi.

În 1819, biserica a fost refă­cu­tă din nou de postelnicul Mihail Pascu. Se crede că în a doua jumă­tate a secolului al XIX-lea, „Metocul Maicilor” s-ar fi aflat în curtea palatului domnitorului Alexandru Ioan Cuza, căruia i-a slujit drept capelă. Din acest motiv, ea ar mai fi fost cunoscută și sub numele de „biserica lui Cuza”. În prezent, a­ceasta este împrejmuită cu un gard metalic și separată de curtea fostului palat domnesc de un mic parc.

Clădirea a fost trecută în grija mănăstirii Văratec, apoi o perioa­dă în administrarea orașului, care plătea slujitori, și într-un final a ajuns să facă parte din parohia Banul. „Din 1990, nefiind biserică parohială, aici au slujit preoți de­semnați de la Mitropolie. Un timp au fost repartizați aici pă­rin­tele profesor Gheorghe Popa sau părintele profesor Petre Semen. De aceea, încă din acea perioadă, aici veneau studenți de la teologie”, explică preotul Mihai Barna, unul dintre cei doi slujitori ai lă­cașului de cult.

De la 1 februarie 2015, biserica a devenit Paraclis Mitro­poli­tan, subunitate a Centrului Eparhial Iași, și loc de întîlnire al tinerilor. Astfel, pe lîngă slujbele religioase, aici au loc agape (n.r: masă fră­țească, cu caracter prietenesc), re­petiții pentru cor, conferințe cu invitați speciali, cateheze și reuniuni ale copiilor, tinerilor și organizatorilor taberelor creștine din Arhiepiscopia Iașilor.

Articole similare:

Autor:

Andrei Mihai

Secretar de redacție la Opinia studențească, student în anul al II-lea la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” , secția Teologie Didactică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top