In concluzie…

Pentru o saptamina am crezut ca am gresit orasul in care locuiesc.  M-am trezit in fiecare dimineata cu sentimentul ca umblu intr-o metropola care parca a iesit din razboi cu fata curata. Nu cu blocurile bombardate, spitalele pline de raniti si rafturile magazinelor golite de marfa, ci cu strazile asfaltate (a se citi cirpite), cu tufele de boscheti inaltindu-se de pe marginea drumului, cu politistii patrulind in grupuri pe strazi, pentru mentinerea linistii publice. In afara acestora sau poate tocmai din cauza lor, lumea s-a incumetat rar sa iasa din casa, mai ales dupa lasarea intunericului.

Ana e arhitect si locuieste intr-un bloc de pe linga Cismigiu. E unul din putinii fericiti care ajung la birou intr-un sfert de ora, pe jos, dar si unul dintre multii nefericiti care nu au avut liber cu ocazia summitului. In prima dimineata, n-a intilnit aproape nici un om in drumul spre munca. Nici n-a trebuit sa ocoleasca masinile parcate aiurea pe trotuar. Intr-o seara, in timp ce mergea spre casa, un politist i-a atras atentia: “Aveti siretul desfacut!”. S-a uitat in jos, la cizme, apoi din nou la politist: “E 1 aprilie”. Concluzia: politistii sint si ei oameni. Si se plictisesc. In grupul meu de prieteni, s-au ridicat mai multe intrebari legate de acestia. Unde si-au facut politistii nevoile, din moment ce capitala nu s-a umplut in paralel de toalete ecologice? Cine a fost tipul indeajuns de destept incit sa puna mina pe contractul care a confectionat ecusoanele din pieptul oamenilor legii? Cu cit a crescut rata infractionalitatii in orasele de provincie, din moment ce toata sectia a fost adusa sa pazeasca o strada goala, in Capitala? Cel putin doi dintre prietenii mei au considerat ca summitul este un moment prielnic programarii unei spargeri de banca in orasul natal. Nici unul dintre ei nu a dus la bun sfirsit planul cu pricina.

Cu ocazia summitului, s-a pus la dispozitia cetatenilor un telverde. Ana (alta Ana, de fapt pe toate fetele din acest articol o sa le cheme Ana, din motive de securitate nationala; iar pe baieti o sa ii cheme Ion, in cazul in care o sa citez vreunul, desi nu cred) a auzit de telverde dimineata la Radio Guerrilla, si-a notat numarul si a sunat. I-a raspuns o doamna cu “Buna, papusa!” Concluzia: si centralistele pot fi oameni daca li te adresezi politicos. Ana continua: “Fiti amabila, imi puteti spune daca presedintele Bush a ajuns in tara si daca statia de metrou de la Victoriei va fi inchisa?”, “Ne pare rau, dar nu va putem furniza astfel de informatii”.

Fetele de la redactie, dupa ce s-au gindit vreo ora cum sa ocoleasca blocajele pentru a ajunge la birou, eliminind cu groaza gindul ca ar putea circula cu RATB-ul sau pe jos, au ajuns la concluzia ca cel mai bine ar fi sa plece pe la prinz de acasa, ca sa evite aglomeratia. Aglomeratie care nu prea a fost, din moment ce jumatate din bucuresteni au parasit orasul, tara si, in cazurile nefericite, sotia. Concluzia: lumea nu prea a avut chef sa munceasca de summit si in general, lumea nu prea are chef sa munceasca.

Incepind cu vineri, strazile s-au aglomerat la loc, metroul a devenit neincapator, politistii au disparut fara urma. Ziarele publica ultimele ecouri ale Summitului NATO, iar ploaia spala ultimele marcaje ale culoarului unic. In loc de concluzie, punem punct. Si de la capat.

Alina BAISAN