Amintirea avionului care a uitat să zboare

Acoperită acum de un strat gros de nea, aeronava YAK 17 UTI e o mărturie a evoluției aeronautice, fiind singura de acest tip care a supraviețuit în România. Arătînd ca un bibelou menit să amintească de cum erau lucrurile odinioară, aparatul de zbor cu numărul de bord 7 deținut de Complexul Muzeal „Moldova” din Iaşi – Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” a fost restaurat prin priceperea și măiestria inginerilor și tehnicienilor de la Aerostar Bacău. Cu o lungime de aproximativ nouă metri și o înălțime de aproape trei metri, aeronava, care acum are culoarea albăstruie a unui cer senin de vară, a încremenit impunătoare în curtea interioară a Palatului Culturii din Iași.

În partea din față a avionului e pictată cu negru închis, ca de tăciune, cifra 7, adică numărul de bord al acestuia. Aripile lunguiețe ale aparatului de zbor se întind într-o parte și alta a acestuia, iar pe lîngă ele un bătrînel înfofolit într-un cojoc maroniu, cu un fular negru bine strîns în jurul gîtului și o căciulă trasă pe cap croiește cărări înguste prin zăpada pe care vîntul o perie ușor, șăgalnic.

Pare că acum se odihnește în gerul năprasnic după ce, timp de cinci ani, din 1951, atunci cînd primele patru aparate de zbor de tip YAK 17 au sosit în gara Ianca din Brăila, și pînă în 1956, cînd a aeronava cu numărul 7 a fost scoasă din funcțiune, a tot cutreiarat bolta cerească, tăind norii și revenind înapoi la sol. Aceste tipuri de nave nu au fost folosite în niciun fel de luptă, cel puțin nu în perioada în care au stat în România, căci înainte de a ajunge aici, cele nouă YAK 17-uri executaseră deja un număr apreciabil de ore de zbor despre care nu se cunosc foarte multe detalii. „E un avion care reprezintă un moment important din istoria tehnicii, în sensul că face parte dintre primele tipuri de aeronave care funcționau cu reacție, deci utilizează un motor de tip turboreactor. A fost construit de Alexandr Sergheevici Yakovlev în 1948, iar despre acesta se știe că era proiectantul unor astfel de aeronave. Încă din 1946 a proiectat primul tip de YAK 17 care este cumva continuatorului lui YAK 15 ce a avut o viață mai scurtă”, poveștește muzeografa Monica Nănescu, strîngîndu-și mai tare geaca lungă de fîș peste umeri.

Recompensa Tratatului de la Varșovia

Construit în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) între 1948 – 1949, YAK 17 UTI reprezintă primul aparat de zbor dotat cu motor cu reacţie semnalat în România în prima jumătate a anilor ’50 ai secolului trecut. Fiind urmașul avionului cu un singur loc, YAK 15, YAK-ul 17 UTI incorpora un design tipic vremii, cu o priză de aer inelară de mari dimensiuni, motorul turboreactor Koliesov RD-10A plasat în partea anteiroară şi ajutajul (n. red. tub scurt, executat astfel încît curgerea fluidelor să se producă în fiecare secțiune la presiunile sau la vitezele dorite) dispus sub cabina echipajului. Aripile aeronavei au o formă de trapez, iar cele trei roți care ajută la aterizare și decolare se ascund în interiorul aripilor atunci cînd avionul este în aer.

Provenind din URSS, producţia YAK-ului 17 UTI a început în 1948, fiind exportat într-un număr extrem de mic de ţări, comparativ cu alte tipuri de avioane. Astfel, cele aproximativ 430 aparate de zbor construite au fost trimise pentru dotarea forţelor aeriene din Uniunea Sovietică, Polonia, China şi România, decizie luată în urma închieierii Tratatului de la Varșovia. „În România au ajuns în jur de nouă tipuri de avioane cu reacție, care din 1951 pînă în 1956 au fost utilizate ca avioane de tip antrenament”, povestește pe un ton aproape șoptit Monica Nănescu. Termenii tehnici se ferește să-i utilizeze, încercînd să explice cît mai simplu care erau calitățile acestor avioane și cum au fost ele folosite, evidențiind faptul că au fost construite, în primă instanță, pentru a deveni avioane de antrenament cu dublă comandă.

La acea vreme, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, YAK 17 UTI era primul avion cu motor reactiv ce a intrat în dotarea Comandamentului Forţelor Aeriene Militare motiv pentru care, pînă în anul 1956 cînd au fost scoase din uz, cele nouă aeronave au fost folosite în mod constant, ele fiind cele care au marcat trecerea piloţilor români pe primul avion reactiv de vînătoare.

De pe aerodrom, la Palat

România a avut în exploatare un număr de nouă YAK-uri 17 UTI, înmatriculate cu numere de bord de la 1 la 9, primele patru sosind în 1951 în gara Ianca, pentru ca următoarele cinci să intre în dotare în luna martie a anului 1952. Au fost utilizate de pe două aerodromuri, Ianca şi Bacău, șapte dintre ele fiind în dotarea Regimentului 135 Aviaţie Vânătoare cu Reacţie de pe Ianca şi două în dotarea Regimentului de Aviaţie Şcoală cu Reacţie de pe Bacău. Ulterior, după mutarea regimentului 135 pe aerodromul Caransebeş, o parte din ele au fost folosite de pe acesta. Numărul 7, singurul care a „supraviețuit”, a fost recuperat de către o echipă de muzeografi ai Complexului Muzeal „Moldova” din Iași. În 1961, cînd a fost înregistrat pentru prima dată ca obiect de muzeu, avionul era uzat, lipsindu-i cîteva părți, stare în care a și rămas pentru mult timp pînă cînd, cu cîțiva ani în urmă, a fost luată decizia de a fi trimis la uzina Aerostar din Bacău unde a fost restaurat gratuit timp de aproximativ doi ani.

Soarta celorlalte aparate de zbor de acest tip rămîne un mister, căci nu se cunosc exact circumstanțele în care au dispărut toate. Se cred că din cauza faptul că au fost utilizate la maximum în perioada dintre 1951 și 1956, acestea s-au uzat și ulterior au fost casate. „Nu se știu foarte multe date despre celelalte opt avioane, o parte au fost uzate și au fost date la casare, altele probabil că n-au străbătut cu bine perioada comunistă, cert este că evoluție tehnică din acea perioadă s-a pierdut și YAK-ul cu numărul 7 este singurul care a supraviețuit și rămîne un fel de mărturie a faptului că a existat o evoluție treptată a tehnologiei aeronautice”, mai adaugă Monica Nănescu, plimbîndu-și degetele pe masa lucioasă de lemn din fața ei.

Deși au fost rapid înlocuite de mult mai performantele avioane de antrenament MiG-15 UTI, YAK-urile 17 UTI au fost, timp de cinci ani, cea mai bună soluție de antrenament aeronautic și de vînătoare cu reacție, iar singura care amintește de existența lor în România este aeronava cu numărul de bord 7 care pare că își așteaptă neclintită următoare misiune. Pînă o va primi, se va mai odihni un timp în curtea interioară a Palatului Culturii din Iași.