Ajută-ți aproapele ca pe tine însuți

În viața de zi cu zi, orice om se poate întîlni cu situații în care este nevoit să acorde primul ajutor unei persoane aflate într-o stare nu tocmai bună. La Biserica Sf. Nectarie din Iași, inițiativa a fost preluată de părintele coordonator Petrică Lehaci și i-a vizat pe tinerii care cîntă la strană, stau la altar sau care cîntă în corul Nectarios. Astfel, timp de două zile, 11 tineri din parohie au învățat noi metode de salvare, multe dintre ele diferite de ceea ce știau ei pînă atunci.

De dimensiuni mai mari față de cele ale bisericilor din Iași, fiind a doua ca mărime după mitropolie, Biserica Sf. Nectarie este cunoscută de către majoritatea oamenilor pentru moaștele sfîntului al cărui nume îl poartă. Cu sunetul clopotului pe fundal, din boxele de afară se aude slujba susținută zilnic de către preoții din parohie, în timp ce steagurile Greciei și al României flutură lîngă ușile imense ale clădirii. Chiar dacă ceasul nu arată mai mult de ora 7.30 dimineața, oamenii sînt deja la biserică, unii așezati pe locurilelor cu pernile de mici dimensiuni aduse de acasă , iar alții în genunchi, închinîndu-se.

Salvează vieți, cîntă la strană și muncesc

Nu a trecut mult timp de cînd 11 tineri din parohia „Sf. Nectarie” din Iași au urmat cursurile de prim-ajutor, acțiune inițiată de preotul coordonator Petrică Lehaci. Acesta i-a întrebat mai întîi pe tineri dacă își doresc să urmeze cursurile și, spune el, pentru că mulți au reacționat pozitiv, a ajuns la punerea în practică a ideii. „La început erau mai mulți doritori, dar pînă la urmă au participat doar 11 dintre ei”, povesteşte părintele. Ideea „a venit de la Dumnezeu”, spune părintele, dar a pornit și de la nevoia oamenilor de a ști lucruri esențiale în ceea ce privește acordarea primului ajutor. De la știrea cu un bărbat care a intrat în frizerie și a făcut stop cardiac, pînă la bătrînii pe care îi vede la piață, cărora le este rău, toate cazurile pe care le-a întîlnit de-a lungul timpului l-au făcut pe părintele Lehaci să își dorească acest curs tot mai mult pentru tinerii de la el din biserică. Așa a ajuns să ia legătura cu cei de la Serviciul Voluntar de Ambulanţă Iaşi (SVA) și și-a atins scopul.
Pe parcursul celor două zile de curs, băieții au învățat, așa cum spune Daniel Palade, unul dintre participanți, lucruri necesare in viață, cum ar fi bandajarea corectă a unei răni, poziția laterală de siguranță, masajul cardiac și modul de acționa în cazul unei crize epileptice. Cea de-a treia zi a însemnat pentru cursieri susținerea unui examen alcătuit dintr-un test practic și unul teoretic. Una din metodele de evaluare, explică Daniel Palade, a fost masajul cardiac executat timp de zece minute, ceea ce poate fi obositor pentru unii, dar „avînd în vedere că medicii fac acest lucru cam 45 de minute, nu trebuie să mai fie așa dificil.”

Cu toate că nu se așteptau să aplice atît de rapid cele învățate la cursul de prim-ajutor, atît părintele, cît și tinerii au fost surprinși cînd un coleg i-a anunțat că a salvat o viață în timp ce mergea spre locul de muncă. Bogdan Codreanu era în drum spre Seminarul Teologic „Sf. Vasile Cel Mare” din Iași, cînd a văzut pe stradă un bărbat întins care suferea o criză de epilepsie. Oamenii, explică părintele, sînt obișnuiti cu leacurile transmise din generație în generație și încercau să îl înțepe in mînă, dar Bogdan i-a așezat haina sa sub cap ca să nu se lovească de bordură și l-a ajutat să își revină. Bucuria părintelui a fost mare cînd a aflat că unul din tinerii din parohie a putut să acorde primul ajutor într-o astfel de situație.

Tinerii, pilonul bisericii

Pentru tinerii din biserică, părintele a gândit și alte proiecte. „Acum, după ce băieții au învățat cum să ofere primul ajutor, am pornit un proiect și ne străduim să cumpărăm un defibrilator semiautomat, rămînînd totuși cu speranța că nu va fi nevoie foarte mult de acesta”, continuă părintele. Toate activitățile cu tinerii din parohie au fost inițiate pentru că viața sa a gravitat mereu în jurul oamenilor, a ajutorului și a voluntariatului. „Tinerii sînt cei care urmează după noi”, spune părintele și, de aceea, a încercat să îi implice tot timpul în acțiuni din care să învețe cîten ceva util în viață. Din acest motiv preotul nu a început niciodată ceva fără a lua și tinerii cu el. „În zona Buzăului, cînd zăpezile erau prea mari sau cînd inundațiile îi lăsau pe oameni fără multe lucruri necesare, ne adunam toți și mergeam cu alimente în acele părți”, explică părintele privind spre tînărul care tocmai ieșise din altarul bisericii. Nu s-a ținut doar de proiecte din zona noastră în care a vrut să se implice, punîndu-și la încercare chiar propriile capacități de a mobiliza oamenii. În Rădăuți-Prut, după ce apele au devastat tot, părintele i-a adunat pe tineri și au construit o casă pentru o familie, implicîndu-se chiar și pe șantier alături de ceilalți.

Părintele Lehaci și-a început activitatea la Biserica „Sf. Nectarie” din anii ’80, tinerii participînd și atunci la construirea clădirii alături de el, încercând să transforme mereu munca într-o plăcere. Au mers în satul natal al părintelui, Stulpicani, între Gura Humorului și Cîmpulung Moldovenesc și au adus piatră de rîu, care acum e în temelia bisericii. „Au dormit în podul casei părinților mei pentru că erau mulți și nu încăpeau în camerele pe care le aveam”, povestește părintele. A avut norocul să întîlnească oameni buni în zonele bucovinene, spune el, astfel că 90% din lemnul folosit pentru biserică e adus din ținuturile copilăriei sale. Nu i-a fost ușor, dar tinerii din biserică i-au fost mereu sprijinul de care avea nevoie. Povestește și acum cu bucurie despre momentele în care veneau toți la el să îl întrebe ce mai este de făcut la biserică, cu ce poate ajuta fiecare și cum se pot implica mai mult.

„Preoția e un jug, o cruce, o misiune, niciodată o meserie”, spune părintele. Nu a văzut nici măcar o dată acest statut ca o meserie, ci ca pe o misiune pe care încearcă să o îndeplinească cît mai bine și pe care o transmite și celorlalți. A urmat cursurile seminarului de la Neamț din pură întîmplare, după ce fratele său nu a mai vrut să meargă acolo, el i-a luat locul și nu regretă deloc. Consideră că preotul e un medic pentru suflet și, de aceea, încearcă mereu să îi înțeleagă pe cei care vin la biserică, căutînd să le vorbească și despre viață, nu doar despre religie.

După căderea comunismului, tinerii s-au apropiat tot mai mult de biserică, așa spune părintele Lehaci, și asta nu poate fi decît o bucurie pentru el. Chiar dacă a fost cel mai tînăr preot din Mitropolia Moldovei și Sucevei, asta nu l-a împiedicat să se implice, ci dimpotrivă, l-a apropiat de tineri tot mai mult, acum desfășurînd cu ei diverse activități, de la un cor cu care participă la competiții, pînă la mersul cu aceștia în zonele defavorizate pentru a-i ajuta pe oamenii de acolo.

de Diana NECHITA