S-a strigat linie

Lumina galbena pilpiie deasupra usii, din spatele semnului cu “Asteptati”. O voce blinda de femeie mai rosteste trei numere si lumina isi pierde din vigoare. Runda de Bingo s-a incheiat.

In spatele usilor de termopan de la etajul intii al unui bloc de pe Strada Garii, destinele se joaca pe hirtii la 0,7 lei bucata. “Un pret mic”, spun cei care asteapta cu sufletul la gura momentul in care le va veni si lor rindul sa primeasca inapoi din ce au cheltuit, sa strige primii Bingo in fata biletului acoperit de carioca neagra. Ei rabda cuminti in jurul meselor rotunde din pal, invirtind cariocile intre degete sau sorbind cu nervozitate din sucurile carbogazoase. Printre ei fac slalom angajatele localului, oferind tacute jucatorilor bilete in pachete de trei sau sase. O runda noua e anuntata. Privirile lor se indreapta spre aparatul de metal si sticla in care bilele numerotate se invirt haotic. Acolo, printre ele, se afla si sansa lor. S-a strigat numarul 17.

Strategii de joc

Doi dintre tineri isi fac curaj cu cite un pahar de tarie. Nu cumpara multe bilete pentru un joc de zece minute, dar stiu ca maruntisul se poate aduna in sume impresionante. Unul dintre ei se lauda ca a cheltuit si 1500 de lei intr-o noapte, dar n-a recuperat nimic. Alta data a intrat cu 60 de lei in buzunar si a iesit cu 400. Asta l-a impulsionat sa se intoarca si sa mai incerce. In apropiere, un cuplu de batrini le priveste alcoolul din pahare cu dezaprobare. Pentru jocul asta ai nevoie de o minte limpede, sa asculti cu atentie cifrele rostite in microfon. Altfel pierzi sirul si nici nu stii cum striga altul “Linie!” inaintea ta. Ei sint deja de-ai casei si joaca doi la cite un bilet; stiu de la angajate ca mai multe bilete inseamna mai multe sanse de cistig, dar se lasa in baza norocului si-a lui Dumnezeu.

Au putini bani si, de i-ar juca pe toti deodata, n-ar mai putea sta in locul devenit a doua lor casa. Ca acasa se simte si un domn corpolent care muta scaunele cu totul atunci cind se strecoara printre ele. Sotia lui, infasurata in prea multe fuste colorate, aproape adoarme din cauza caldurii, privindu-l cum isi indeasa o placinta cu telemea intre falci.

Multi dintre ei sint clienti obisnuiti; putini necunoscatori se incumeta sa se aventureze printre fetele plictisite ale celor din sala, dar se lasa in curind sedusi de mirajul jocului de noroc. Odata ce primul numar este strigat, un freamat de emotie  strabate incaperea dintr-un capat in altul. Ochii scruteaza in zig-zag hirtiutele si carioca incearca sa tina pasul, mizgilind cu negru X-uri foaie dupa foaie. Iar atunci cind biletele se opresc a-si mai face loc pe masa, un singur lucru ramine de facut: sa mearga pe jos acasa. Au dat si ultimii bani de taxi…

Anca MATCOVSCHI