Nu-i ca vinul

Un proverb românesc ne învață că dacă „schimbi locul, schimbi no­rocul”. Aparent, înțelepciunea po­pu­lară nu se aplică atunci cînd vine vor­ba despre bîlciuri. Chiar dacă mutarea locului de desfășurare a Festivalului Berii către ieșirea din Iași a fost primită cu simpatie de studenții din Tudor, decizia n-a adus nimic nou.

Sîmbătă seară, pe malul stîng al Bahluiului, în zona Mircea cel Bă­trîn, au fost prezente aceleași atrac­ții ca în fiecare an. Poate cu un plus la capitolul ingeniozitate pentru cei cîțiva țigani așezați la masă de­ghi­zați în arabi, cu eșarfe de șeici în­fă­șu­rate în jurul capului. N-au re­u­șit să păcălească pe nimeni, de vre­me ce pirandele lor purtau în loc de voa­luri islamice care să le ascundă chi­pu­rile bronzate, tradiționalele ro­chii cu motive florale.

Senzații la 5 lei

Trupa Vunk a încercat să „o scoa­tă la capăt, cînd se stinge lumina”, dar la refren, cînd a venit rîn­dul publicului să cînte împreună cu formația, s-a lăsat o tăcere mormîn­tală. Pesemne că singura melodie a trupei pe care o cunoaște toată lu­mea este „Vreau o țară ca afară”. Bine că membrii formației nu s-au descurajat cu una cu două și au continuat recitalul mai mult ca pentru sine.

În spatele scenei, pe marginea de metal a pistei de mașinuțe bu­și­toa­re, o vînzătoare de semințe își alăpta pruncul. În fața lor un tată îi transmite fiicei sale „vezi, dacă vomiți, să vezi unde dai”. Tocmai urma să se urce într-o tiribombă.

Am plătit și eu cinci lei pentru cele trei minute de învîrteală ex­tre­mă, cu riscul dinainte asumat de a fi deranjat de un stomac prea sensibil, și am urcat în habitaclul micii nave spațiale. Elementul de siguranță, o bară subțire care cădea pe genunchi mi-a ridicat ușoare semne de întrebare. „Nu-mi mai pot ridica capul”, a țipat fata de pe locul vecin, după două minute de rotiri, urcări și căderi bruște, prea puțin atentă la greșelile de limbă. Nu era nimic grav, doar o apăsare de 2 G în frun­te. Odată coborît din instalație, am constatat că pe celelalte tiribombe le încercasem deja, așa că am pornit împleticit spre mașină.

Aproape de ieșire, un clovn si­nistru mi-a tăiat calea: „Cinci lei lu­mînărelele și zece animăluțele”. Cum nu băusem nimic, am decis că e timpul să o șterg cît mai repede de acolo, cu gîndul că trebuie să fii chiar foarte însetat ca să participi de bună voie la Sărbătoarea Berii.

Alex VARNINSCHI