Madalina Manole se aude din Nicolina

Prize, rulmenti, ceasuri, tastaturi din anii ’90, papuci rupti, genti furate si telefoane “sterpelite”, tot ce inseamna vechi si uzat gasesti in talciocul de linga bazarul Nicolinei. Pentru cafeaua pe care trebuie sa ti-o faci luni dimineata, aici gasesti ibricul ruginit sau un filtru al carui miner e plin de praf si urme ce par a fi de zat, iar cafeaua o gasesti intr-un colt, alaturi de un sapun “original” si cani ciobite fabricate in perioada lui Ceausescu. Unii vinzatori au experienta si stiu cum sa-si vinda marfa, fie ea furata, adusa de la turci sau gasita prin debara. “Cum merge?”, intreb o vinzatoare de geci de piele (lucioase si garantat false). Isi aprinde o tigara si raspunde: “asa cum vezi”. In jur nu vad decit tirgoveti dornici de a cistiga un ban din orice, chiar si dintr-un bec de iluminat pentru exterior.

Te-am vazut, mi-ai placut

“Mai e bun discul cu Madalina Manole? Se aude daca-l pun la pick-up?”, contrariat de intrebarea mea, un domn de vreo 50 de ani se uita mirat la mine ca am indraznit sa-i pun la indoiala marfa expusa pe paginile unui “Adevarul de seara”. “Pai crezi ca-mi pierd duminica aici numai ca sa ma uit la Dacia asta din fata mea?”. Nervos, isi aranjeaza casetele audio si se uita inspre niste tineri care-si aranjau telefoanele mobile pe capota unei masini. Iar daca tot nu am putut s-o aud pe Madalina Manole, am gasit si niste casete video, discret semnate cu markerul rosu, “XXX”. Individul care le vindea mi-a zis ca le da la un pret bun pe toate trei si “chiar merita, sint bune”. Nu am mai vrut sa il intreb ceva, de teama sa nu le puna la un video, pentru a-mi face o demonstratie.

Cele mai vindute produse par a fi instalatiile sanitare, una din trei tarabe avea cite o baterie (majoritatea erau vechi), un furtun de dus sau un robinet. Mai mult, rulmenti gaseai de toate marimile si dimensiunile, iar ca bonus ti-l ungeau pe loc cu vaselina. Pentru a-l ambala, mai gaseai citeva pagini din “Adevarul” pe jos. Erau gratuite.

Daca nu vroiam un Nokia “cumparat de doua zile” puteam la fel de bine sa imi iau, cu 10 lei, un telefon fix cu ecran sau doua cu disc rotativ. Vinzatorii si-au scos fixul si acum il vindeau pe la cine inca mai credea ca Romtelecom va mai face noi abonati. Am vrut sa ajut stoparea incalzirii globale si m-am hotarit sa imi iau o masina de scris. Daca dadeam 100 de lei ar fi fost a mea, din pacate nu avea internet si nici autocorector pentru engleza.

Dan CONDREA