Intotdeauna sa ai chipul potrivit

Poate ca-i cea mai importanta zi din calendar. E singura data cind am voie sa fiu cu doua fete fara sa ma admonesteze cineva. Bineinteles, balul mascat a fost acea portita. Drept urmare, de ce sa mai fi dat bani si pe un costum de epoca de la Teatrul National daca a fost suficient doar sa fiu eu insumi? Pentru cei care vroiau sa vada ceva diferit, am acceptat mai mult silit si nu chiar de buna voie coarnele de la o colega. “Esti un incornorat si nu un ren!”, acum am primit si eticheta. Am lasat la intrare orice principiu dupa care ma ghidasem pina in momentul respectiv si am acceptat sa intru in lumea extrem de colorata. Am mai tras cite un zimbet si am vrut sa fac un schimb intercultural cu lumea araba. Din pacate, promisiunile americanului erau mai consistente decit cele ale unui ren cu nasul rosu. Mi-am luat prietena imaginara de o toarta si am pornit in cautarea unei asistente care sa-mi vindece ranile, insa nu avea decit un stetoscop rece. Nu putea prescrie un tratament pentru inima mea.

Iepurasul emo

Plimbindu-ma agale prin sala, am dat peste “amanta perfecta”. Asa mi s-a recomandat, dar politetea m-a impiedicat sa merg mai departe. Nu aveam cum sa nu-i observ tatuajele din acuarela cu modele orientale. Probabil era sora “ratacita” a araboaicei. Nu am insistat asupra acestui amanunt si am preferat sa dansam (am primit si complimente) si sa ne lasam purtati de ritmurile, pare-mi-se latino. Lumea se invirtea n jurul nostru, totul era perfect, ne sincronizam, chiar nu ne calcam pe picioare. Gata! Mi-am gasit perechea, insa dezamagirea a venit mai repede decit m-as fi asteptat. Nu am fost acel Don Juan pe care-l cauta si m-a lasat, in mijlocul unei piruete, sa cad in bratele unei drogate care isi purta seringa dupa ureche. Speriat, dezamagit si din ce in ce mai incornorat si plin de sine, mi-am gasit alinarea in timp ce dansam pe “meneaito”.  Atunci am vazut-o pe ea, toata era un roz. Iepurasul de linga mine imi zimbea si ne sincronizam in miscari. Dupa minute indelungi in care m-am chinuit sa-mi fac coarnele sa semene cu o pereche de urechi ca ale lui Bugs Bunny, a plecat si ea, de indata ce i s-a terminat piesa favorita.

Pesemne multimea de copii emo imi provocau un disconfort sentimental. Mi-am dat seama ca nu pot cuceri si iubi pe nimeni fiind eu insumi. Am renuntat la coarne, am luat masca lasata la intrare si am intrat in lumea reala.

George GURESCU