Din berea cu rom a unui vecin

E pentru oamenii seriosi si cu familie acasa. Cafe-Bar “Jeni” e un local de zi, iar “oamenii care vin aici stiu ca e deschis numai pina la zece jumatate”, spune doamna Jeni incheindu-se la vesta imblanita.

Nea’ Costica bea de fiecare data bere pe care o mai combina din cind in cind cu rom, “asa ca sa-i dea aroma”. E la pensie, ca majoritatea clientilor doamnei Jeni. Se intilnesc in fiecare seara si discuta subiectele zilei.

Nea Costica e jucator impatimit de table, ii place competitia si mai ales sa zbata bine micile zaruri in miinile sale tremurinde si butucanoase. Cind i s-a inrosit nasul e semn ca a trecut de trei beri cu rom.Tot atunci incepe sa cistige la table. “N-am noroc cind is prea treaz ce sa fac, daca am noroc in dragoste…”, zimbeste si-si mai toarna putin rom in bere. Barmanul Mitrel ii face semn din cap sa se uite la televizorul din coltul micului bar in care incap patru masute cu picioare din fier si tejgheaua.

La televizor: stirile orei 19. “Iaca hotomanii astia ce se mai invirt prin Parlament ca titirezii. Nimic nu fac pentru popor, stam si ne uitam la ei cum sforaie sau se ciondanesc ca hultanii”, mai arunca zarurile o data, mai cu foc. Incepe sa rida in coltul gurii ca a mai cistigat o partida.

Hanul lui Jeni

Se opreste cind intra prietenul lui, nea Ionel care vine mereu acompaniat de Johnny, un catel slab, mic si negru, “iute ca un glont si mincacios ca un purcel”, cum il descrie stapinul. Johnny isi ia locul rezervat sub scaunul de linga usa, “s-o poata tuli mai repede cind vede vreun alt ciine”, povesteste nea’ Ionel. Cind se intilnesc cei doi tovarasi, amindoi pensionari, cam de aceiasi virsta, barul devine pe loc sala de sedinte: “Marea treaba cu triplarea taxei auto, magarie nu gluma”, incepe nea’ Ionel, “Ce ai bre? Ti s-au desumflat cauciucurile la hirbul ala de Dacie, sau ce?”, ride celalalt “nea”, Costica. Si asa incepe discutia care deviaza apoi la politica, de la politica la asociatia de locatari, la vecini si se incheie de cele mai multe ori cu o concluzie deschisa. Ca sa aiba ce continua si in urmatoarea zi: “Bre, sucita e lumea asta”.

Geanina SOPRON