Cursa după numere norocoase

„6 nu, 30 nu. Despre ce vorbim, băi?”, se aude vocea unui băr­bat de aproximativ 24-25 de ani, care stă pe un scaun și pri­vește cu interes un ecran din fața lui. În mînă are un creion ca­re-l ajută să taie de pe un bilet fiecare număr pe care-l ni­me­reș­te la jocul de noroc. Numai că acum a ghicit prea puține și nu a cîștigat nimic. Mototolește biletul, îl strînge în mînă și-l a­run­că la coșul de gunoi. „Magda, mai vreau un bilet!”, spune a­ce­lași bărbat, îmbrăcat cu o geacă neagră și cu firele-i din cap a­coperite cu un fes albastru. Se duce la Magda, singura ca­sie­ri­ță din cameră, alege primele șase numere care-i vin în minte, le trece pe hîrtie și se așază din nou în fața ecranului. Nici a do­ua oară nu ghicește numerele. De fapt, nici a treia, nici a patra, nici a cincea oară nu e cu noroc. Se enervează și iese afară, iar în lo­cul lui vin trei tineri, de 18-19 ani care, emoționați, se uită la cur­sele cu cîini, tot de pe ecran, care au loc din cinci în cinci mi­nu­te.

„Dacă ai noroc, poți să cîștigi și peste 40 de lei la cursele as­tea cu cîini”, îmi spune Mihai, un băiat mărunțel, cu fața ro­tundă pe care se citește nerăbdarea de a cîștiga acei bani. A intrat pentru prima dată într-o casă de pariuri la vîr­sta de 17 ani, mai exact acum un an. Îmi povestește că a făcut el un calcul și crede că nu iese pe minus, fiindcă el oricum intră în ast­fel de locuri numai atunci cînd are timp liber. Odată, a cîș­ti­gat la o casă de pariuri de la Palas 200 de lei și atunci, crede el, a fost cel mai fericit, fiindcă este cea mai mare sumă cîștigată la astfel de jocuri. „Aici am venit cu 20 de lei și am scos 30 pînă a­cum”, adaugă Mihai, în timp ce-și strînge pumnii și-și ațintește o­chii spre cîinii din televizor care aleargă de zor. „Cred că e 3. Da, da, sigur e 3!”, spune prietenul lui, care refuză să se mai uite la cur­se, căci el, cînd a intrat aici, avea 20 de lei, dar acum nu mai are nimic.

În camera strîmtă în care numerele decid soarta cli­en­ți­lor, intră și Iulia, singura fată de aici, care-și ia un bilet și-și în­cear­că și ea norocul la „LuckySix”, jocul în care, pe rînd, se suc­ced 35 de bile cu diferite numere și care-ți aduc ceva bani, dacă re­ușești să ghicești care numere se extrag primele. Încearcă o da­tă și cîștigă, a doua oară la fel și a treia oară nimerește doar cinci numere din șase. Este fericită și zîmbește de fiecare dată cînd merge spre Magda să mai cumpere încă o serie de numere. Cînd văd că norocul i se mai duce, o întreb cît a cîștigat pînă acum. „Ăăă, vreo doi lei”, îmi răspunde ea rîzînd. Mișu, un bărbat a­coperit din cap pînă-n picioare cu haine negre și care împarte a­ceeași masă cu Iulia își mai verifică încă o dată biletul și apoi plea­că. Nici măcar nu s-au scurs cele 35 de cifre, însă nu mai are răbdare să stea să aștepte ghinionul, cînd, la o ușă depărtare poate îl aşteaptă norocul.