Combinatozaurul din Dublin

Ce te faci atunci cînd eşti sigur la o petrecere unde majoritatea îşi joa­că îndrăgosteala mai bine decît o fac ac­torii de pe scenă? Răspunsul este des­tul de simplu. Mergi, îţi alegi o ini­mioară, albastră dacă eşti băiat, ro­şie dacă eşti fată, îţi scrii frumos şi lizi­bil numele, contul de Facebook şi dacă vrei şi numărul de telefon şi lipeşti ini­mioara cu pricina pe gigantul pa­nou numit „Combinatozaur” . Nu de alta dar poate, poate ai nororc şi te caută în timpul petrecerii viitoarea ta ju­mă­ta­te, intră şi în vorbă cu tine şi pleci şi combinat de la petrecere dîndu-le pes­te nas celor care au venit deja cu pe­rechea de acasă numai ca să îţi facă parcă în ciudă.

Vineri seara, ora 18.00, la intrare în Dublin sîntem repartizaţi, în funcţie de nişte brăţărele, pe două categorii: brăţara roşie pentru cei combinaţi, iar cea galbenă pentru cei singuri şi abor­dabili. După un „spor la agăţat” sec, spus de băiatul de la intrare, nu îţi rămîne decît să îţi laşi hainele şi să păşeşti hotărît prin marea de oameni. Cine ştie poate îţi găseşti ju­mă­tatea sau norocului după ce te-ai chi­nuit zece minute pe ceas să găseşti un pix, deoarece cel de la intrare nu mergea şi nimeni nu avea unul de rezervă, ca să completezi biletul că poate o să fii extras la tombola de la final.

În timp ce formaţia de pe scenă cîn­ta o melodie de dragoste menită să dezamorţească oamenii îngheţaţi care abia au sosit, la bar, cîteva cupluri for­mează o coadă imensă ce amineşte de vremurile tovarăşului. Mă a­pro­pi curioasă şi văd că de partea cealaltă a barului o fată scundă şi brunetă a­duce multe foi şi carioci în diverse cu­lori. „Hai că te iau de soţie, fă”, glu­meşte un băiat de vreo 16 ani către prietena sa cu vreo doi ani mai mi­că. Fata îi zîmbeşte, pesemne că a gustat gluma, şi se apleacă să semneze pe foa­ia care i-a întins-o tipa de la bar. „Gata, sînteţi căsătoriţi pentru o zi”, îi anunţă aceasta şi face semn ur­mă­to­rului cuplu să se apropie de bar. Cei doi se sărută ies afară să fumeze o ţigară.

Pe scenă au urcat doi băieţi şi învîrt de o roată. „Trebuie să spargi ba­lonul cu partea dorsală!”, îi a­nun­ţă prezentatorul. Pînă să se prindă că provocarea este doar pentru cel care a învîrtit, băieţi se apucă să ră­su­cească balonul între fundurile lor, stîrnind în sală rîsete isterice. Alţi doi par­ti­ci­­panţi, de data aceasta, un băiat şi o fa­tă învîrt şi ei de roată pentru a cîş­tiga premii. Nici bine nu se dez­me­ti­ceşte fata după versurile rap pe care le-a avut de cîntat că se trezeşte mîzgîlită de ruj pe toată faţa, de că­tre prietenul ei legat la ochi. Seara se incheie cu nişte co­ve­ruri cîntate de doi băieţi, iar lumea plea­că încet din pub parcă legănaţi de ritmurile pieselor de dragoste. Doar „Combinatozaurul” mai rămîne în decorul colorat din Dublin, atîr­nînd de inimile pe care nu le-a vrut nimeni.