Bucovina, bat-o clima

Pentru un sejur în Egipt ești așe­zat pe scaun și ți se pune pe brațe un cata­log de unde să-ți citești singur ce­le do­uă posibile trasee: unul pe Nil și ce­lă­lalt pe canalul Suez. De asemenea, din titlu ți se promite că vei vedea mă­car o minune a lumii. Dacă spui că vrei să in­cluzi în destinația ta de va­canță Pi­ra­midele de la Gizeh și Sfin­xul, răspunsul este cău­tat printre pliantele pline cu Turcia, Grecia și Bulgaria. „Vă vom trimite noi o ofer­tă! Dar să-mi spu­neți cîte ste­le ați dori”, spune ea aș­teptînd să-i arăt cel puțin patru degete.

Alt stand, aceeași destinație. „Ai în­tîrzîiat trei minute!”, este certată o domnișoară ce caută cîteva detalii des­pre destinația mea de vacanță. „Și vezi că n-avem cu Egipt nimic aici! Ia da­te­le!”, i se poruncește aceleiași fete. A­mintindu-și de meseria ei, îmi spune ce mai ține minte. Dacă am ce­rut o ofertă pentru două persoane, s-a gîndit că trebuie să be­ne­ficiez de un serviciu „extra all in­clu­­sive”. „Ăsta tre’ să fie de logodnă, nu? O să aveți acolo pe­ta­le de tran­da­firi, șampanie, peisaje frumoase!”.

Astfel, piramidele mele rămîn sus­pendate într-o promisiune de ofer­tă personali­zată ce-mi va ajunge peste cîteva zile direct în inbox-ul mail-u­lui.

Casa Ioana a sfîrșit pliantele

Ca să nu-mi trădez poporul și să vi­­sez la minunile altei lumi încep să ca­ut standurile cu destinații mioritice. „Bu­covina pentru suflet” este singura reprezentată la Tîrgul de vacanțe. „Din păcate, am sfîrșit pliantele. Noi a­vem o casă în care putem primi pa­tru, cinci familii”, îmi spune Ioana îm­bu­jorată, îmbrăcată în costum național și cu pă­rul împletit asemenea colacului din ca­re mi-a dat să gust puțin. La ea totul se face în funcție de preferințele clientului: ciorbă de văcuța sau tochitură mol­dovenească, plimbări cu ca­lul sau pe­lerinaj la mănăstiri. „Ne gă­siți la ca­zare minus Voroneț, și citiți aco­lo”. Tot pentru Bucovina mi se ara­tă sub unul dintre acele corturi ta­pe­tate cu mări, hoteluri și flori, obiectivele tu­ristice pe care părinții mei, ce vor pri­mi cadou o vacanță „într-o zo­nă uitată de timp”, le vor vizita.

Prin­tre mănăstirile Voroneț, Hu­mor sau Su­cevița, tînăra ce se scuză că este de cî­teva zile angajată, îmi spu­ne de Pa­latul Cuturii, Teatrul Na­țio­nal ori Mă­năstirea Trei Ierarhi. De a­ceas­tă dată mă ofer eu să îi las a­dresa de e-mail pentru a mai reflecta asu­­pra a ceea ce vor vedea părinții mei pînă la urmă.

N-o uit nici pe nepoțica mea, pentru care caut ceva la un stand unde stau întinse pe o masă cîteva bucăți de plastilină ce, sub presiunea unor mîini de copii, au luat formă de coșulețe și iepurași. O pot trimite într-un cadru na­tural deosebit, la Mia Casa Inculeț din Bârnova, mă lămurește o doamnă organizatoare a unor școli de vară. Mi­cu­ța va pleca dimineața și se va în­toar­­ce seara, timp de șapte zile. Dacă nu se va acomoda la atîta depărtare de casă, îi pot face chiar și vizite, poate o să colorăm împreună sau o să facem excursii în natură.

Andreea JUGARU