Vinerea filmului franțuzesc

Drama franceză, deghizată în filmul „Re­noir”, și-a făcut apariția pe ecranul dintre cei doi copaci ai parcului de lîngă „Balenă”, mulțu­mind astfel u­rechile și ochii privitorilor dornici de francofonie.
După o zi atît de nehotărîtă din punct de ve­dere al vremii, care te face să fii fericit că ți-ai luat geaca pe tine, ca după cîteva momente să o bles­temi că ți-e prea cald, în momentul acela al zilei totul s-a liniștit, lăsînd proiectorul să-și facă trea­ba. Vîntul adia ușor printre frunzele copacilor, atunci transformați în pereți de sală de cinema. Luminile din complexul studențesc „Titu Maio­rescu” păreau să țină loc reflectoarelor, iar copacii au fost preschimbați în stîlpi de susținere ai tavanului înfrunzit.

Cu ceva timp înainte de începerea filmului, din boxe încă răsuna muzica „modernă”. Într-un colț al „sălii” cinci băieți se jucau cu o mingiuță roșie și rîdeau de fiecare dată cînd unul dintre ei era victima unui șut mai puternic al balonului. Oamenii încă se adunau, iar reprezentanții „Aso­ciației Studenților Francofoni din Iași” le faceau cu mîna, urîndu-le „bun venit” și un „luați loc, nu stați în picioare!”. Loc de stat jos a fost des­tul, căci voluntarii au pus la dispoziție niște bucăți de lemn și cîteva „șezătoare” făcute dintr-un cau­ciuc, care au fost repede ocupate de cupluri.

Odată cu începerea filmului, capetele celor prezenți s-au ațintit spre ecran. Pungile cu pu­fu­leți sau popcorn primite au început să se deschidă, iar inconfundabilul zgomot produs de spargerea semințelor de floarea soarelui a um­plut sala cea verde. Se auzeau șușoteli și rîsete înfundate, care s-au liniștit odată cu trecerea tim­pului. Singurele lucruri care au perturbat liniș­tea erau croncănitul ciorilor și motoarele mașinilor sau tramvaiele ce se auzeau dinspre Bulevardul Carol I. Odată cu lăsarea soarelui s-a făcut sim­ți­tă și răcoarea, iar atmosferă a fost în contrast cu cea din film unde, în bătaia soarelui fracez ac­trița Andrée Heuschling „poza” pentru pictorul Pierre-Auguste Renoir.

Pe tot parcursul peliculei nimeni nu părea să-și dezlipească ochii de la ecran, iar aproape de final, cînd în urechile tuturor răsunau cuvinte în franceză, pentru că răcoarea deja își face simțită prezența mai puternic, cinefilii și-au arun­cat pe ei un hanorac rezolvînd problema cît ai zice „Bonjour”. Întîmplător, era fix momentul cînd Jean îi mărturisea lui Andrée decizia lui de a se întoarce în linia întîi, lăsînd la iveală toată încordarea dintre cele două personaje chinuite de imaginea sumbră a viitorului.

de Ionuț GRAUR