Viena in asteptarea lui Christ. Jurnal de calatorie

Capitala Austriei e tacuta de Craciun. Linistea se instaleaza mai ales la periferie, unde nici macar un automobil nu tulbura somnul celor din casele imprejmuite de iedera. Entuziasmul de sarbatori se gaseste ceva mai incolo, pe marile bulevarde, unde turistii si vienezii colinda impreuna feluritele shop-uri. In lipsa unui cadou ideal, vizitatorii din toate tarile lumii se consoleaza cu dulciuri si vin fiert din piata Maria Tereza, locul perfect pentru un popas intre doua monumente istorice. O excursie de neuitat, chiar si atunci cind vecinii de autocar lauda in permanenta ce-au lasat acasa.

Bine ati venit in Muzeul bogatiei

Viata orasului e undeva in centru, pe linga marile magazine de moda ca Mango ori Chanel, sau in apropierea tarabelor cu suveniruri din piata Maria Tereza. Sint zonele unde vezi cele mai multe autocare cu turisti, dar si locuitori ai Vienei adunati in jurul unui pahar de snaps fierbinte si cautind din priviri darul mult visat de Craciun. Ca intr-un Babilon, intilnesti calatori din toate partile lumii, pe care doar limba engleza ar putea sa-i mai ajute in conversatie, si o exagerata amabilitate din partea vinzatorilor care te vad apropiindu-te de cadouri. Totul e neinchipuit de frumos, de linistit si de curat, incit ai putea lesne sa uiti de acasa. Piata Sfintului Stefan e un muzeu al luxului, intre magazinele si cladirile grandioase gasindu-se Catedrala cu acelasi nume. Construit in secolul al XIV-lea, in stil gotic, lacasul de cult adaposteste ramasite ale imparatilor habsburgi si fresce cu scene din viata primului martir crestin. De asemenea, inauntrul zidurilor gravate cu mesajul „Alles Erdreich ist Österreich” („Toata bogatia pamintului apartine Austriei”), vitraliile lumineaza discret altarul din marmura neagra, construit in 1640-1647 de Johann Jakob Pock. Catedrala Sfintului Stefan, asemeni altor cladiri istorice din Viena, e inconjurata din toate partile de constructii art-nouveau, spre deosebire de Budapesta, unde Podul cu Lanturi desparte partea veche a orasului de jumatatea modernizata. In capitala Austriei, bulevardele imense alatura sacrul profanului, intr-un amestec naucitor. Cum parasesti Maria Theresien Platz te pierzi in Museums Quartier, o zona unde timpul pare ca nu este niciodata de ajuns pentru a vedea toate galeriile de arta. De Sarbatori, Leopold Museum le-a aratat turistilor citeva dintre creatiile lui Egon Schiele, autoportrete si crochiuri intunecate si triste. La distanta de un etaj, vizitatorii au privit comunismul prin ochii lui Christoph Lingg, cel care a imortalizat vechile fabrici si orase industriale de dincolo de Cortina de Fier. Albumul „Shut Down” este, de fapt, alegoria unui regim supus pieirii, idee subliniata si de copertele din fier ruginit ce invelesc fotografiile lui Lingg.

Itinerariul unui Globetrotter

Pentru a cunoaste macar o parte din Viena, orasul ar trebui strabatut pe jos, o idee pe care si strainii se pare ca o pun in practica, daca e sa ne gindim la traficul destul de redus din capitala austriaca si la bicicletele parcate pe marginile soselei. Din masina, nu se vede decit o fata a frumoasei asezari strabatuta de Dunare, de regula cea mai putin pitoreasca. Karlsplatz, Parlamentul strajuit de statuia zeitei Atena, Primaria si Universitatea vieneza te impresioneaza cu adevarat daca le cauti de unul singur, fara ajutorul ghidului si avind la dispozitie o harta a orasului si foarte multa rabdare. Doar asa ai putea sa constati diferenta dintre strazile linistite de la periferie si forfota din centru, sa remarci contrastul dintre casele cu o arhitectura minimalista de pe strada Hütteldorf si constructiile mamut de pe Mariahilfer Strasse. Mergind fara oprire de la Muzeul Tehnic tot inainte, ajungi cam intr-o ora la Palatul Schönbrunn, apartinind Habsburgilor si binecunoscutei Sisi. Potrivit legendei, imparatul Matthias a descoperit in perimetrul pe care este construit Scönbrunn o fintina frumoasa, „Schönnen Brunnen”, dupa care a denumit mai tirziu resedinta imperiala. Distrusa de turci, constructia a fost refacuta in 1692-1693 sub comanda lui Leopold I, si mai intii de toate, din ambitia de a intrece in grandoare celebrul Palat Versailles. In timpul domniei imparatesei Maria Tereza, Schönbrunn a fost desavirsit in stilul rococo, de catre arhitectul Nicolaus Pacassi. Astazi exista 1440 de camere si holuri ce pot fi vizitate de catre turisti, incaperi ornate cu portretele suveranilor care s-au nascut si au trait aici de-a lungul timpului.

Secrete poleite cu aur

Cind pasesti inauntrul Abatiei Melk, aflata la aproximativ zece kilometri de Viena, traiesti un sentiment cel putin ciudat. Deodata, ai impresia ca te indepartezi de real si devii un personaj din „Numele Trandafirului”, un parinte din ordinul Benedictin, care ascunde vreo taina importanta. Iar impresia stranie nu e lipsita de noima, avind in vedere ca lacasul de cult si biblioteca sa unica in lume au fost surse de inspiratie pentru romanul lui Umberto Eco. Construita in forma de melc, abatia e faurita din aur in interior. Zecile de statui si chipuri de ingeri din metal pretios radiaza o lumina divina, spre deosebire de picturile din curtea interioara, terifiante prin aparenta lor lipsa de religiozitate. Asemeni lor, galeriile de arta de la capatul coridoarelor transforma locul dintr-un spatiu al Domnului intr-un templu dedicat umanitatii, sfisiata in permanenta de trairi contradictorii.

La fel ca si Abatia Melk, Viena e mai mult decit o zona turistica. E de ajuns o simpla plimbare pe bulevarde sau in piatete, pentru a intelege grija pe care austriecii o au fata de tara in care traiesc. Morile de vint, inlocuirea treptata a automobilelor cu biciclete, economia de apa si de energie electrica fac din Austria un exemplu de civilizatie pentru statele ce exploateaza la maximum resursele naturale. Pentru locuitorii care inca mai folo-sesc automobile, cele mai multe parcari sint subterane. Cit despre trafic, e incomparabil mai redus fata de cel din Budapesta sau din Bucuresti, unde e practic imposibil sa eviti blocajele. In Viena, aglomeratia se formeaza in mod hilar pe trotuare, unde turistii dornici sa viziteze cit mai multe magazine de lux se mai lovesc unii de altii, dupa care isi cer scuze in mod repetat. E o sceneta amuzanta, dar pe care n-ai cum s-o eviti, daca vrei sa-ti faci loc in marea de straini de pe strada sau din buticuri. Tot aici exista librarii uriase cu zeci de mii de carti expuse pe mai multe nivele. E practic imposibil sa le rasfoiesti pe toate, mai ales daca vrei sa te misti rapid, din dorinta de a vedea cit mai multe.

F. Hundertwasser si estetica uritului

Si totusi e greu de crezut ca ai putea vreodata sa remarci toate obiectivele turistice din capitala austriaca. La un moment dat tot ar mai ramine vreo casa inedita ce merita cercetata. Hundertwasser House de exemplu – Casa celor o suta de ape – este pictata in diverse culori, in asa fel incit sa produca iluzii optice privitorului. Construita in anii optzeci de pictorul si profesorul Friedensreich Hundertwasser, locuinta a fost ridicata, printre altele, din ambitia proprietarului sau de a demonstra frumusetea cladirilor ce nu respecta intocmai proportiile geometrice si arhitectura traditionala. Casa este realizata din lemn si caramida, si are ca elemente distinctive o serie de turnuri si creneluri care o fac unica in lume. O alta amintire deosebita ti-o poate lasa impozanta Opera din Viena, Praterul, cu ale sale carusele innebunitoare, planetariul Urania, parcurile impodobite vesel de sarbatori si alte zeci de muzee, printre care si cel dedicat lui Sigmund Freud, inaugurat in 1971. In edificiul de pe strada Berggasse nr. 19, faimosul psihanalist a redactat numeroase tratate, intre care si cel intitulat „Interpretarea viselor”, cu ale sale studii de caz. Muzeul prezinta printre altele scene din viata lui Freud din anii treizeci, obiecte personale si de cercetare, arhiva reunind alte 20.000 de carti, nenumarate articole, fotografii si pelicule privind domeniul psihanalizei. E drept ca nu ai avea timp, ca simplu vizitator, sa le studiezi pe toate, indiferent de cite zile de concediu ai petrece in Austria. Tot ce ai putea sa faci, la capatul excursiei, este sa promiti ca intr-o zi te vei intoarce.

Catalina SCULITA