Un copil întîrziat în joc

Harry Potter e Grunt. Grunt e Pim. Pim, însă, nu mai seamănă cu personajul cu piatra filozofală. Are părul tuns scurt, deși nu a renunțat la perechea de ochelari. „Aveam mai multe nickname-uri înainte, dar nu le mai folosesc pentru că erau foarte comice. Îmi spuneam Sexy, de exemplu, dar odată ce avansam în domeniul online nu mă mai puteam numi așa. Pim vine de la Playing International Matches”, îmi explică elevul din „cartierul tăcut, Dacia”, pasionat de jocuri de calculator.

De la vîrsta de 12 ani, prietenii virtuali, peisajul sau armele fantastice ale caracterelor pe care le personifica l-au prins ca într-o plasă de păianjen. „S-au făcut la un moment dat și niște clasificări, pe 100.000 de persoane care și-au instalat un program. Acestea erau grupate în echipe de cîte cinci jucători care concurau între ei. Pe atunci, prin 2007 sau 2008, am ajuns în fruntea topului”. Așa îl cunosc și angajații de la sala de jocuri StarNet, pe unde își pierdea nopțile. Dar a jucat și în echipe „reale”, din Iași și „așa am cîștigat și bani, cea mai mare sumă a fost de un 160 lei”.

Internetul adoptiv

Grunt i se spunea pînă acum doi – trei ani, dar acum preferă să fie strigat Pim, un elev romantic care se întreabă ce înseamnă fericirea. „Mai am și alte hobby-uri. Scriu, am un blog, joc baschet. Mi-am dat seama că nu voi putea sta în fața monitorului toată viața. Ultima carte pe care am citit-o a fost «Amintiri din copilărie», anul trecut”.

Acum opt ani, cînd s-a luptat în Counter Strike, și-a dat seama că poate uita, în felul acesta, de tatăl său vitreg. Nopțile, în loc să doarmă, o zbughea la sala din joc și uita cuvintele aspre ale părintelui. „De sfatul părinților nu am stat să ascult. Am tată de al doilea și nah … unele lucruri sînt altfel. Tata era mereu cu gura, el e Scorpion, și cînd împușcă, o face de-a binelea. Noi trăiam în apartamentul lui, și dacă era ceva de ceartă, nu puteam scoate o vorbă. Era foarte greu, ca să spun așa. De asta și am început să joc. Nu știi cum e să ai tată vitreg”. Din același motiv, este încă la liceu. Prin intermediul jocurilor, însă, a învățat și limba engleză. Mă întreabă zglobiu cîți ani am studiat engleza, apoi îmi spune, entuziasmat, că el a prins-o de la calculator. 

Grunt mă îndeamnă să-i ghicesc vîrsta. Știu doar că e încă în liceu, are un prieten pe care l-a cunoscut tot în fața calculatorului și că ne vom mai întîlni. Data viitoare, îmi va povesti despre bătrînii-eroi de 60 de ani cu care se luptă pentru artefactele din joc.

Lina VDOVÎI