Vot de siguranţă din afara ţării

„Nu știu dac-am să mă întorc în Franța, dar se poate ca acela să fie lo­cul în care vor trăi copiii mei”, îmi spune Aniss și-și sprijină bărbia de mîna dreaptă. E în anul V la Medi­ci­nă și, deși stă în România de atîta vreme, se simte mai francez ca mulți alții, care n-au mers la vot. El s-a năs­cut în Algeria, cînd era foarte mic și-apoi, împreună cu părinții săi, s-a mu­tat la Paris. Duminica trecută, cînd în Franța a avut loc primul tur al ale­ge­rilor, a fost la Institutul Francez din Iași și nu doar c-a votat, dar a stat pî­nă seara, împreună cu alți studenți din Franța, să asiste la numă­ră­toa­rea voturilor. „Așa e-n Franța – orici­ne poate să fie de față cînd voturile se numără și să sesizeze atunci, pe moment, dacă există vreo neregu­lă”, explică Aniss și zîmbește, continuînd să-mi explice c-așa merg lucrurile într-o democrație norma­lă.

Aniss mai are doi prieteni în Iași care-au mers la vot și-au susținut-o pe Marine Le Pen, candidata din partea extremei drepte și încă n-a în­țeles de ce. „Argumentul lor e că s-au săturat, pur și simplu, de poli­ti­că, așa că nu le-a păsat prea mult cu cine-au votat – doar au făcut-o”. La Institut, din aproape 200 de fran­cezi cît erau înscriși pe listele de vot, s-au prezentat doar 90. În Franța, însă, toată lumea a avut parte de un șoc pentru că după o lungă perioadă în care tinerii au ignorat politica și au refuzat să iasă să-și exercite dreptu­rile, acum au decis s-o facă. Și încă în număr mare. „Așa a ajuns Ma­cron, candidatul En Marche, adică al formațiunii de centru, să apară așa de nicăieri și să conducă sondajele din primul tur.” Nimeni, spune Aniss, nu ştia cine e, acum cîteva lu­ni şi nimeni nu se aştepta să ajungă chiar el favoritul întregii Franţe.

„Eu locuiesc într-un district mai sărac al Parisului – oh, dac-ai ști cî­te Franțe există de fapt într-o singu­ră țară!” Francezii și-au împărțit vo­turile în funcție de zonele în care lo­cu­iesc. Așa au ajuns, îmi spune A­niss, ca cei din Nord să voteze cu candidații de stînga și cei din Sud, un­de tatăl lui Le Pen obținea sco­ru­ri foarte mari înainte, să voteze cu extrema dreaptă și acum. „Tinerii, prietenii mei de acasă și chiar și eu – noi toți l-am preferat pe Jean Luc Mélenchon, cunoscut drept candidatul stîngii radicale. Toată lumea îl acuză că e comunist, deși a spus clar că nu este”, îmi explică tînărul. Nu înțelege de ce Mélenchon a ieșit pe locul al patrulea, însă se bucură că mă­car oamenii au ieșit la vot îm­po­triva lui Marine Le Pen.

Nu-i judecă nici pe cei care-au vo­tat cu ea și e sigur că e imposibil ca 22% dintre francezi să fie rasiști. „Nici Le Pen nu a spus niciodată că ar fi rasistă. Nu a discriminat nicio­dată direct pe cineva; a avut grijă. Me­reu a existat la ea, însă, un «dar aș prefera ca ei să fie în afara țării»”. Un „dar” pe care chiar dacă france­zul tradiționalist sau sărac îl crede, francezul luptător și faimos pentru acel „joi de vivre” din Paris refuză să-l vadă la conducere. „Așa a ajuns ca în Paris, locul în care chiar au fost a­tacuri ale Statului Islamic de atîtea ori, ea să aibă un scor de numai 4,99%. Parisul luptă.”

Aniss așteaptă să asiste și-a do­ua oară la numărătoarea voturilor. Îmi arată un meme cu chipul lui Ma­cron pe care un prieten de-al lui l-a photoshopat, scriind mare, deasu­pra, în franceză, inspirat de pro­tes­te­le din România – „Am să #rezist!”. Rîde și-mi spune că, în ciuda faptului că Macron e atît de susținut, el nu știe încă dacă o să voteze. Fa­ce liniște și, în numai cîteva secun­de, completează – „sau dacă am să votez, am să merg numai pentru că eu acum doar cred că ea nu va fi pre­ședinte. Așa că am să votez pentru că vreau să fiu sigur că nu va fi”.