Un careu de ași pe tablă
1001 de chipuri 5 mai 2012 Niciun comentariu la Un careu de ași pe tablă 0Miuța ascultă ultimele sfaturi de la mama. De alături, tatăl, ca un bodyguard, o îndemnă să fie mai atentă ca niciodată la mișcări, iar ea este numai un zîmbet, colorat și săltăreț precum clamele cu stele pe care și le-a prins în păr. Îmi promite că îndată ce termină runda vine să-mi spună mai multe despre șah, pasiunea ei, pentru că mereu înainte de joc are nevoie de cîteva minute libere.
Se întoarce cu fața spre masa de joc, dă noroc cu Ninji, o chinezoiacă cochetă, iar cînd se dă startul face prima mutare și apasă ceasul. Cele două fete au cinci ani și sînt atît de micuțe încît atunci cînd își „mănîncă” piesele una alteia se ridică în genunchi pe scaun și se întind pînă aproape ating cu pieptul masa. Sînt vioaie și mută piesele la cîteva secunde după mișcarea adversarului, în timp ce la mesele cu „seniorii” de 11 ani, o singură deplasare a pieselor se face și după zece minute.
Clipe tensionate de altfel, dacă ar fi să socotim ticurile din sală. Sînt copii care-și mișcă piciorul încontinuu, se leagană sau țin mîinile încrucișate deasupra capului, fără să mai vadă în jur. Alții, ca să nu mai audă zgomotul din jur, își astupă urechile cu palma liberă și apoi execută mișcări tăioase cu cealaltă. În schimb, unul singur nu ezită.
Odată ridicată mîna de pe tablă, se avîntă asupra unei piese și-i schimbă traiectoria fulger, aproape fără să apuci a vedea de unde a ridicat-o. La fel și adversarii. Viteza cu care reacționează îți lasă impresia că au prevăzut situația, schițînd astfel un gest robotizat, la o comandă presetată.
Curcubeul de pe limbă
După fix 55 de minute, adversara Miuței ridică mîna. Jocul s-a terminat, iar arbitrul trebuie să constate rezultatul. Nefavorabil pentru ieșeancă, rezultatul a fost 1-0 pentru Ninji, pitica sprințară care a înfuriat-o pe Miuța. Nici un îndemn din lume nu i-au alungat lacrimile și tînguiala.
La fel se întîmpla și cu ceilalți pici care se ridicau de la masă. Unii țopăiau de bucurie, iar alții aproape se tăvăleau pe jos de supărare. Camelia din Bîrlad, însă, deși a pierdut, nu se plînge. Mai sînt încă trei zile de concurs, iar după cum știe de la maestrul care i-a dezvăluit arta jocului, bunicul său, un rezultat nefavorabil azi nu înseamnă neapărat sfîrșitul. Într-o pauză de dezmorțire îl prind și pe George lîngă automatul de a pă. Ia lecții la clubul din Iași de la „domnul Manole” de șase ani, iar să se răcorească a ieșit doar pentru că s-a relaxat atmosfera din sală, iar poziția sa de pe tablă îi este acum favorabilă. Respiră greoi, iar transpirația i-a năpădit fruntea, fără să-l chinuie prea mult.
După trei ore de ținut în șah adversarii, copiii încep să se plictisească, iar părinții și încurajatorii de pe margini se agită ca niște păsări luate de vînt. Mozaicul de limbi nu își găsește o balama comună și în unele cazuri nici engleza nu le mai răspunde la întrebări. Bine măcar că organizatorii au angajat cel puțin șapte translatori. Altfel, Turnul Babel ar fi înspăimîntat urechile celor care nu stăpînesc limbile pămîntului.
Iulia CIUHU









Adaugă un comentariu