Tatuatorul cu fobie de ace

1001 de chipuri Niciun comentariu la Tatuatorul cu fobie de ace 48
Tatuatorul cu fobie de ace

„Am lucrat în industria petrolului şi m-am trezit peste noapte că vreau să fiu tatuator”, spune Emanuel în timp ce desenează pe piciorul unei cliente o leoaică cu pui. Este un băiat înalt, cu un pierce în nas, mereu zîmbitor şi vorbăreţ. Spune că ideea de a deveni tatuator i-a venit din întîmplare cînd privea un prieten cum îşi face treaba, iar în pauza de masă de la locul de muncăîşi lua mereu un carneţel la el şi desena tot ceea ce îi trecea prin minte. „Am schimbat petrolul pe cerneală, dar nu îmi pare rău, îmi place mai mult cum miroase cea de-a doua”, rîde el în timp ce îşi așază hîrtia cu modelul leoaicei lîngă glezna clientei. Emanuel a lucrat pe o platformă petrolieră timp de cinci ani și spune că a fost una dintre cele mai grele experienţe din viata sa.

Primul tatuaj pe care l-a făcut a fost acum trei ani. A tatuat o cruce pe podul palmei, iar atunci a văzut pentru prima dată cum îi curgea sînge clientului său. „M-am speriat rău deoarece noi, la cursuri, tatuam doar pe piele sintetică, iar aia a fost o experienţă nouă, nu ştiam cum să reacţionez ca să nu par neprofesionist”, spune el. Deşi îi pictează toată ziua pe alţii, acesta are un număr mic de tatuajepe care şi le-a făcut singur deoarece „mă tatuez doar în momentele importante din viaţa mea, nu pot doar să-mi fac ceva pentru că îmi place, deoarece ele sînt o amintire vie a ceea ce s-a întîmplat atunci”.

Povesteşte cu zîmbetul larg cum, la primii săi clienţi, a avut o experinţă pe care nu o poate uita. „A venit un băiat, a vrut să îi fac un tatuaj pe pumn şi cînd am început a leşinat”, spune Emanuel; în momentul acela i-a fost foarte greu să nu se panicheze. În același timp, are mulţi clienţi pe care, atunci cînd îi tatuează, dorm fără nicio problemă. „Am avut o fată acum ceva timp care venise din Franţa direct la mine şi în timp ce o tatuam a început să sforăie.”Deşi tatuajele sînt cea mai mare pasiune a sa, Emanuel recunoaşte că are o fobie pentru ace, dar mereu reuşeşte să treacă peste asta cînd porneşte aparatul de tatuat. Pe lîngă tatuaje, Emanuel faceîn timpul liber şi snowboarding despre care spune că este o bună metodă de a se relaxa. „Dacă aş putea să tatuez în munţii Alpi, fix din vîrful muntelui, cred că m-aş muta acolo definitiv”, spune acesta aranjîndu-şi părul.

Cel mai mult a stat la un singur tatuaj timp de 14 ore, dar nu mai vrea să repete experiența deoarece „devine obositor pentru client, dar şi pentru mine şi risc să iasă un rezultat nedorit”. Acum tatuează în propriul apartament,nu se plînge că nu are clienți, dar speră ca în viitor să aibă propriul salon.

Text scris de Ioana DOLEANU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top