Sate educate ca-n State

„Eu sînt foarte norocos. În pri­mul rînd că m-am născut într-o fa­mi­lie cu părinți, care mă sprijină în tot ce fac, apoi că am studiat din cla­sa a VII-a în SUA, deci am avut noroc în viață. Și venind tot timpul în România în vacanța, văzînd că sînt altftel lucrurile aici, mă gîn­deam cum să ajut și am zis să încep cu lucruri mici, iar mai tîrziu, ca spe­cialist”, spune Daniel, la sfîr­și­tul celor șapte zile de întîlniri cu oa­menii bolnavi din apropierea Ia­șu­lui.

Nu pare a fi obosit deși de o săp­tămînă face naveta între oraș și localitățile vecine și nici mîndru că a reușit să vină în ajutor la sute de bolnavi. Este al patrulea an în ca­re împreună cu alți colegi voluntari de la Tulane University din New Orleans vine și consultă gratuit pa­cienții din satul Comarna, Pri­se­cani și Osoi, iar la școlile din lo­ca­li­tate susțin cursuri în română ce­lor care încă nu știu că „SIDA nu se ia după ce a mîncat altul bolnav în­a­­intea ta”.

Absolvenții din seria „Daniel Murariu”

Daniel a fost cercetător în Iași doi ani. În acest timp în 2006 a des­chis Fundația „Daniel Mura­ri­u”, iar în 2007 – în SUA. La în­ce­put a urmărit să sprijine copiii ca­re vor să urmeze un liceu și nu au po­si­bilitatea financiară să se poată în­treține în Iași, să ajute școala din Prisecani, „unde bunicul meu a fost director și de care sînt legat emo­ți­o­nal” și să organizeze diferite cam­panii de ajutorare în preajma săr­bă­torilor.

Pe parcurs însă s-a gîndit să or­ga­nizeze și o săptămînă de edu­ca­ți­e pentru sănătate în cadrul pro­iec­­tului, căruia i-a dat numele tocmai pentru ca oamenii să înțeleagă că „dacă pui numele tău în față, peste tot, înseamnă că nu furi fonduri. Tot ce fac eu este pentru co­mu­nitate”. Cu banii adunați de la ru­de, prieteni și cunoscuți de ai acestora, a reușit să trimită în țară, la școlile din sate table de scris, calculatoare, pachete cu haine și jo­curi pentru copii sau aparate medi­ca­le pentru bolnavii de aici.

În iunie, prima serie de bursi­eri ai Fundației „Daniel Mu­ra­riu” termină liceul și se pregătesc de facultate, pentru că „toți sînt co­pii foarte buni, dar provin din fa­milii în care lipsa banilor este ma­re”, îmi spune mulțumit cel care a strîns suficiente resurse pentru ca adolescenții să arunce prima tocă.

Alți peste 30 de elevi, împărțiți pe la liceele din Iași, primesc de do­uă ori pe an suma de care au ne­vo­ie să plătească masa și cazare în oraș. Pentru încă alte cîteva zeci fun­dația organizează cursuri de i­gi­enă orală, antitabac și educație se­xuală, de la care se înțelege că „î­n­ainte nu le-a vorbit nimeni, iar cunoștințele lor sînt scăzute”, îmi spune Daniel, amintindu-și că el a ur­mat astfel de cursuri în școală. Medicii americani care se oferă să vină în România, își petrec anual concediul din aprilie în satele din Iași, consultînd gratuit și cheltuind 2000 de USD. Una dintre docto­rițele din Indiana l-a contactat pe ma­il pe Daniel și l-a întrebat „dacă e posibil să vină în misiunea de să­nătate pentru că învăța româna. Ea auzise cîntecul ăla «Dragostea din tei» și cum nu era în spaniola, ita­li­ană, franceză sau portugheză s-a in­teresat și a început să învețe lim­ba pe net cu un profesor chiar din Iași, iar acum s-a descurcat foarte bine”. La finalul întîlnirilor de a­nul acesta, cu toții au înțeles că „ro­mâ­nii sînt foarte egoiști. Se gîndesc nu­­mai la binele de sine și nu se gîn­desc că este unul la țară care vrea să facă școală și chiar nu are cu ce”.

Iulia CIUHU