Problemele de viață se divid la 8

„Îmi place foarte mult pi-ul. Îmi pla­ce cum arată”, îmi împărtășește Pa­ul cu un surîs melancolic zărindu-se pe bu­ze. Deși e în anul al III-lea la Fa­cul­ta­tea de Automatică și Calcu­la­toare arată încă asemenea unui licean. Îmi vor­bește despre estetica numerelor ca și cum ar fi opere de artă sau chiar bu­căți din natură. „La un moment dat a­veam o chestie și pentru numărul 8 c­a­re provenea ori de la nume ori de la da­­ta nașterii. Oricum cifra 8 arată foar­te bine, e simetrică, e frumoasă”.

Îi place să se plimbe cu bicicleta, să asculte muzica „bună” și să joace te­nis, însă pasiunea lui cea mai mare ră­mî­ne cea legată de cifre. „Toată lumea este foarte serioasă cînd vine vorba de ma­tematică și nu stiu de ce. Este și o ar­tă să faci o problemă bună, iar aceasta trebuie să aibă o rezolvare inedită. O prob­lemă bună seamănă cu un roman bun. Finalul sau concluzia trebuie să te sur­prindă”.

Deși la început vorbește cu reti­cență despre sine, discuția despre cifre și numere îl destinde. Încercă să mă con­vingă de frumusețea pasiunii lui și cu o scli­pire în ochi tipică unui om cu a­de­vă­rat îndrăgostit de ceva îmi spune că „deși matematica este o știință exactă, mo­dul în care abordezi o problemă nu este niciodată exact. În general trebuie să te adaptezi, iar aceasta vine de la si­ne prin exercițiu. Este o materie la ca­re, dacă nu ai exercițiu, chiar nu ai cum să reușești”.

Calcule minore pentru socoteli importante

El nu e ca și ceilalți colegi din fa­cul­­tate. Nu urmărește facilul în ceea ce face și chiar e un pic dezămagit de ni­velul actual al învățămîntului. „Ar fi fost bine dacă profesorii și-ar fi păstrat modalitatea de predare de prin anii ’80-’90. Materia ar fi mult mai bună și mai multă. S-a scos mult din programa școlară o dată cu venirea de nicăieri a libertății”. Cu toate acestea, la BAC a luat o notă sub nouă. „Eram obișnuit cu un nivel mai ridicat și unele ches­ti­uni minore le-am ignorat”. Cînd nu re­zol­vă probleme, îi place să citească, de­și și asta implică prezența cifrelor. „Cel mai mult îmi plac Jules Verne și căr­țile SF, pentru că se ocupă oarecum de tehnică”.

Devine nostalgic cînd îl întreb de la cine a pornit pasiunea lui pentru nu­me­re. Îmi povestește despre profesorul lui de matematică din liceu. Își a­min­tește cît de impresionat a fost de fap­tul că acesta avea o bibliotecă plină de ca­ie­te în care erau problemele cele mai fru­moase și mai inedite pe care le-a în­tîl­nit de-a lungul anilor și că toate erau scrise de mînă. „Mai obișnuia ca la lu­crări să mai arunce cîte o proble­mă din ce­le culese de el, ca să vadă ci­ne re­u­șeș­te să o rezolve. Și mereu am a­vut o sa­tisfacție cînd rezolvam o prob­­le­mă mai grea, pe care nu oricine se în­cu­me­tă să o abordeze. Și ca la orice prob­lemă frumoasă și grea, dup-aia stai și te minunezi cît de simplu este de fapt rezultatul. Ca și în viață, de altfel”.

Andrei MIHAI