Pisica din „Muzicanții din Bremen”

„N-o să divulg care au fost acele ocazii în care m-am încurcat pentru că, dacă spectatorii nu s-au prins atunci, de ce să se prindă acum?”, întreabă Carmen, rîzînd și privind la oamenii care merg prin frigul din afara cafenelei. Carmen Mihalache s-a născut în Botoșani, iar acum este actriță la Teatrul pentru Copii și Tineret „Luceafărul” din Iași și interpretează atît ca păpușar, cît și în piese „cu oameni”, așa cum le denumește chiar ea.

A terminat liceul la profilul matematică-informatică și ar fi trebuit să urmeze medicina, însă, datorită trupei „Atelierul de Teatru” de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Botoșani, și-a schimbat opțiunea. „Am prins drag, m-am virusat chiar”, spune Carmen, adăugînd că pentru mama ei a fost o surpriză neplăcută. „Toată lumea știa că dau la medicină, nu cred că i-a convenit cînd am schimbat total domeniul, dar a avut încredere că o să mă descurc, iar acum e foarte mîndră de mine.” Chiar dacă în liceu s-a îndrăgostit de teatru, încă nu avusese ocazia să exploreze zona spectacolului de animație.

Acest lucru s-a întîmplat acum cinci ani, cînd a fost la Teatrul „Luceafărul”, la un casting pentru „Muzicanții din Bremen”, unde a primit rolul pisicii. De atunci a rămas în trupa de aici și a continuat pe zona aceasta a teatrului de animație, chiar dacă mai joacă și în piese „cu oameni”, fără păpuși. „Nu pot să aleg numai o parte, fiecare domeniu are farmecul lui, iar dacă aș alege doar păpușile, aș pierde cealaltă parte”, motivează Carmen, recunoscînd că a rămas, totuși, atașată de pisica din Bremen, iar asta nu numai pentru că a fost spectacolul ei de debut, ci și pentru că „într-o păpușă poți regăsi energiile tuturor celor care au mînuit-o, toți nervii de la repetiții”. În viziunea actriței, un păpușar ar trebui să se implice chiar din faza de construire a păpușii, pentru a o cunoaște și pentru a putea intra cu adevărat în „pielea personajului”. Astfel, dacă una s-ar strica în timpul unui spectacol, actorul ar ști cum și, mai ales, cu ce materiale să o repare. „Toate păpușile sînt copilașii mei, n-aș putea să spun că iubesc pe una mai mult decît pe cealaltă”, spune Carmen, întinzînd mîinile, parcă pentru a cuprinde, în mod imaginar, păpușile cu care a lucrat pînă acum.

Carmen nu regretă că n-a urmat medicina, ba chiar spune că n-ar putea să își schimbe meseria vreodată. A încercat să predea teatrul în grădinițe și în școli, însă, pînă la urmă, s-a întors pe scenă. Chiar dacă a jucat cu trupa în străinătate, în săli imense, pe Carmen n-a interesat-o niciodată cîți oameni erau în public. „Fie că sînt 20, fie că sînt 500, nu poți să dai mai puțin de 100% într-o reprezentație. Aș juca și pentru un singur spectator, deși nu s-a întîmplat să nu fie lume în sală pînă acum”, spune actrița. Dacă părinții ar fi obligat-o să dea la medicină, „i-ar fi rămas inima și gîndurile la teatru”, mărturisește Carmen, adăugînd că, „deși pare o meserie drăguță și puerilă, implică multă muncă”.