Picturi pentru Kafka

Fotografiile au un gust de nisip mă­­tu­rat de valuri, apus încins topit în ma­re și vînt călduț de vară. Pentru Bog­dan ele au pur și simplu o aromă „dul­ce, dacă te pricepi și amară dacă nu. Mai ales cînd ești la început și trebuie să înveți să accepți criticile”. Acum mai bine de zece ani a făcut prima fo­to­grafie, la mare, cu o „Smena pe film”.

Atunci a mers în excursie și „fotografiam tot ce vedeam prin jur, peisajele a­ră­tau extraordinar, erau multe imagini care meritau imortalizate”, povestește tînărul mărind ochii ca pentru a arăta pozele vechi întipărite pe retină. Cînd zîmbește, în colțurile gurii îi apar două gro­pițe și obrajii îi roșesc de însu­fle­ți­re.

Pasiunea pentru fotografie nu este precum cea pentru ciocolată, trebuie să „ai talent”, altfel nu îți vor ieși decît niște „hîrtii lucioase colorate”. Bog­dan a făcut și „fotografii în care poate se văd mai puține lucruri, dar asta de­pin­de de cum știe fiecare să citească de­taliile”, spune rotind palmele în aer. Pen­tru el fiecare fotografie are un me­saj criptic care poate fi descifrat doar da­că „poți scoate cît mai mult din ce ți se oferă, nu din ce îți dorești tu să ai. Tre­buie să înveți să scoți partea cea mai frumoasă din orice au ocazia ochii tăi să vadă”, spune Bogdan rotind o­chii prin încăpere.

Frumusețe imprimată pe obiectiv

Ca o regulă, „nu poți fotografia ce­va ce nu îți face plăcere”, pentru că nu te-ar mai reprezenta. Pozele vorbesc foar­te mult și despre cei care apasă pe bu­tonul aparatului de fotografiat și i­ma­ginea nu trece doar prin filtrul o­biec­tivului. Ci mai ales, prin acela al fotografului. Îmi spune că de la Kafka știe că „oricine are abilitatea de a ve­dea frumusețea, nu va îmbătrîni ni­cio­da­tă”. De asta lui Bogdan îi place mai mult să facă portrete decît peisaje pentru că „chipul uman este mai expresiv, se pot citi emoții ca într-o carte”, mai ales în ochii lui. „Cînd îmi aleg un personaj, mă uit în primul rînd la ochi pentru că ei sînt într-adevăr o poartă a sufletului”, spune Bogdan mîngîindu-și bărbia ascuțită.

Își drege vocea, soarbe din sucul de mere și spune că observă frumosul chiar și în piatră seacă, iar pentru a fa­ce asta, „trebuie să ai viziune”. Pri­ma lui expoziție foto nu are în­tîm­plă­tor te­ma „Beauty” (n.r. frumusețe), as­ta pen­tru că tot ce înseamnă mimică și a­ti­tudine, pe el îl impresionează. Ar fi vrut ca expoziția „să fie ceva mai wow, mai închegat, dar a ieșit «Beauty» și atît”. Nu ar fi vrut să apară numele său sub niște fotografii care „nu transmit ni­mic”.

Cristina BABII