Pacea din sărbătorile armene

„Sireli hayer shnorhavorum em dzer Amanora yev Surp Dzanun­ta!” (n.r. La mulţi ani şi naştere sfîntă!) asta este ceea ce își urează armenii de pretudindeni în data de 6 ianuarie, zi în care aceștia sărbătoresc Nașterea Do­mnului. Cel puțin așa îmi po­ves­tește Ștefana, care este coordonator educațional pe proiecte culturale al U­niunii Armenilor din România Su­cursala Iași și provine dintr-o familie mixtă, ca majoritatea armenilor din România.

„De multe ori, pentru că săr­bă­toa­rea Crăciunului are loc du­pă A­nul Nou, se face confuzia că ar­me­nii sărbătoresc pe rit vechi, dar este de menționat că noi fo­lo­sim ca­len­darul Gregorian și nu pe cel Iulian”, îmi povestește Ștefana. „Noi a­vem două sărbători în aceeași zi, pen­­tru că Mîntuitorul s-a născut și bo­tezat în aceeași zi. În timp ce li­po­venii și basarabenii celebrează pe 7 Cră­ciunul și Boboteaza pe 19”, con­tinuă aceasta să explice tra­di­ți­i­le din cultura armeană pe care la res­pectă fa­milia sa.

Bucatele armenilor de pe masa de Crăciun sînt diverse și fiecare sim­bo­lizează cîte ceva. Fie că e vorba despre noroc, sănătate sau belșug, de pe masă nu trebuie să lipsească mig­dalele, caisele, fructele uscate, ro­dia, fruc­tul care crește pe muntele A­rarat și nici alunele. Gospodinele pre­­gă­tesc cu o zi înainte tolma, un fel de sar­male în foi de viță, anuș abur, mîncăre făcută din pilaf și con­di­men­tată după gust.

Dulciurile sînt și ele nelipsite, iar sugiukul (n.r. nuci ca­ra­melizate) și pistilul (n.r. dulce făcut din zeamă de struguri) aduc bucu­rie copiiilor armeni. De la orice să­r­bă­toa­re nu lipseaște ga­ta/kata, pră­ji­tu­ră tradițional ar­me­nea­scă făcută cu lap­te sau miere pe care se de­se­nea­ză diferite figuri de animale și păsări și care adesea redau imaginea unei bi­serici. În pîi­ne se pune o monedă, după ce se coace se împarte în mod egal tuturor membrilor familiei, iar no­rocosul care o găsește o să aibă bel­șug tot anul.

Ștefana îmi povestește că bra­dul nu este o tradiție veche, dar a fost pre­luată și de armeni „ramura ver­de se spune că aduce mult noroc”. În mul­te locuri, pomul este adus la bi­se­rică și sfințit, iar mai apoi se a­du­ce acasă.
Stăpînul casei îl fixează pe o s­foară și membrii familiei îl împle­tesc cu cîte o suviță din părul lor. „În noaptea de Crăciun noi mergem la bi­serică, cîntăm colinde și ne ru­găm. De la genocidul din 1915 în care au fost masacrați, iar cei ce au su­pra­vie­țuit au fugit, armenii au rămas cu această pată neagră în trecutul lor și nu își doresc de Crăciun decît pace și liniște”, îmi spune Ștefana.

După sluj­ba tradițională, toată comunita­tea armenilor se întrunește pentru a lua masa împreună, se a­prind lu­mî­nă­ri aduse de la biserică, iar a doua zi toți își urează „Să ai lumină în suflet!”