Farmecele din Galata

1001 de chipuri Niciun comentariu la Farmecele din Galata 2

Doamna Veronica are ochii negri. „Eh, ai văzut că nu a fost chiar așa de greu să mă găsești? Doar nu stau la capătul lumii”. Își în­tîmpină clienții cu un fel de calm viclean, ca un psiholog calculat. De la intrare, își împreunează des mîinile muncite pline de inele aurii și trădează un spirit gos­po­dă­resc bine înrădăcinat cînd cere no­i­lor veniți să-și ia degrabă papucii de casă în picioare după ce se des­cal­ță pe bucățica de linoleum galben de la intrare.

„A da în cărți e trea­bă grea, și nu-i pentru orici­ne”, spune mătușa. Ea face asta de ani de zile și puține nu a văzut pînă acum. Are clienți din toată ța­ra și, pe lîngă trecut, pre­zent și vi­i­tor, vindecă și boli felurite. „Am gri­jă de toate afec­ți­u­nile de inimă și de trup în afară de cancer în ultima fază și epilepsie. Astea-s dincolo de puterea mea”, povestește femeia cu seninătate

Leacurile vechi sînt în­gră­mă­dite într-un sertar din lemn de cireș din recamierul cu ciucuri de un ro­șu sîngeriu. Pe dulapul lu­cios, un­­de­va sus, cinci trandafiri de plas­tic și cîteva gladiole mai scutură din cînd în cînd cîteva fire de praf pes­te covorul persan. Lo­cul în care vră­­jitoarea din Galata ghicește și descîntă seamănă iz­bi­tor cu suf­ra­ge­ria bunicii. În timpul ritualului de pregătire pentru ghi­cit, poves­teș­te visătoare că are o nepoțică de zece ani la care ține ca la ochii din cap.

Doamna Veronica schimbă re­gis­trul brusc, reintrînd în transa des­­cîntecelor. „Știi Tatăl Nostru?” în­treabă brusc, fixîndu-și clienta lua­tă prin surprindere de o asemenea intruziune a religiei peste tai­ne­­le păgîne. Își șterge palmele de vesta vernil și scoate dintr-un du­lă­pior scund o cutie de plastic, al­bă, cu ca­pac galben, pe care o așa­ză pe ma­­să.

Cele trei vrăji și o rugăciune

E cafea acoperită cu un pro­sop cu flori roșii. Pe micul altar im­pro­vizat mai erau așezate un pa­har cu lumînări colorate și un crucifix de lemn care răspîndea un miros molcom de tămîie. „Cărțile un­gurești pentru trecut și ce este azi; zodia, pentru răspunsuri și ta­ro­tul mic pentru ce va să fie. Apoi vom face o rugăciune lungă”. Are gesturi len­­te, sigure și taie cărțile șoptind cuvinte nedeslușite. În apar­­ta­men­tul îngust din Galata, ocultul e la el acasă. Printre rimele kitsch și căr­­­țile de joc cu figurine bizare, doam­na Ve­­ronica își descîntă cli­en­ții cu vor­be mari despre „să­nă­tate, exa­me­ne sau să presu­pu­nem că ai un iubit”. Magia ei e în­do­sariată în ca­­tegorii distincte.

Alexandra PANAETE

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top