VAR-ul, mărul discordiei în fotbal

Adoptarea VAR sau „Video Assisting Referee” (n.r. video arbitraj) este unul din cele mai mari decizii tehnice din istoria fotbalului care are scopul de a elimina greșelile grave de arbitraj și de a curăța fotbalul de acele suspiciuni de blat, ajutînd astfel arbitrii din teren să ia deciziile corecte.

Sistemul se bazează pe camerele de filmat. În funcție de importanța jocului, sistemul poate fi compus din 10-30 de camere video, esențiale pentru luarea unei decizii. În acest sistem intră trei arbitri care stau într-o cameră special amenajată în stadion unde vizionează faza incriminată și au două opțiuni, fie îi transmit arbitrului că trebuie să mai vadă el o dată faza la un monitor de la marginea careului (asemeni meciurilor de rugby), fie îi spun că faza este clară și că decizia inițială a arbitrului de centru a fost corectă.

Acest sistem a adus însă în discuție o serie de noi probleme, și anume cursivitatea jocului, spontaneitatea unui gol marcat, încetinirea meciului și euforia unei decizii pe moment care nu mai poate fi întoarsă de încă o echipă de arbitri din spatele camerelor. Aceste probleme sînt direct resimițite de către suporteri, unde acești „timpi morți” îi lasă pe fani confuzi, neștiind ce se întîmplă și de ce s-a oprit jocul. Așadar, dinamica unui meci de fotbal se schimbă în acele campionate în care s-a implementat tehnologia VAR. Pînă acum, arbitrii fiind parte integrantă dintr-un joc, la fel cum un jucător ia decizia pe moment de a face o alunecare în plină viteză pe tibia adversarului, la fel și arbitrul trebuia să decidă dacă ia decizia acordării unui cartonaș galben sau a unuia roșu.

Cu toate astea, VAR nu intră în vigoare în orice moment al jocului, acest sistem fiind folosit doar în patru momente de joc: una din situații este atunci cînd se produce un incident în interiorul careului și există suspiciuni de penalty, într-o situație unde golul este pus sub semnul întrebării din cauza unei potențiale abateri de la regulament, atunci cînd există suspiciunile acordării unui cartonaș roșu sau cînd arbitrul acordă un cartonaș unui alt jucător decît cel care a comis acea abatatere. Practic, acest sistem este folosit în momentele cheie ale unui joc, cînd o decizie poate decide soarta unui meci.

Cu toate astea însă, după ultimele decizii de arbitraj din Liga Campionilor, VAR-ul a atras tot mai multe critici și a scos la iveală carențele și neajunsurile sistemului de arbitraj și ale regulamentolor de arbitraj mai degrabă decît aVAR-ului. Iar asta deoarece aceste probleme se leagă în mare măsură de subiectivitatea anumitor decizii și de zonele gri pe care încă le are regulamentul internațional de arbitraj. Mai exact, atingerea mingii în careu cu mîna nu este automat penalty pentru că intră în ecuație mișcarea apărătorului, intenția lui de a atinge sau nu mingea, distanța mingii față de mînă. În aceeași oală clocotindă a incertitudinii intră și faulturile în atac, unde linia între galben și roșu poate fi foarte fină, iar regulamentele încă sînt limitate în această privință.

E greu de spus dacă acest sistem este unul mult prea intruziv sau dacă ponderea deciziilor corecte acaparează această schimbare a dinamicii jocului. Cert este că o să existe în continuare semne de întrebare cu privire la unele decizii ale arbitrilor indiferent de cîți ochi ar privi jocul și de cîte unghiuri de joc am avea la dispoziție pentru a decide o fază.