Un epilog timpuriu

Lumea fotbalului – de la presa spor­tivă pînă la brancardierii e­chi­pe­lor medicale ale cluburilor – atît de bogată în acordarea unor su­per­la­tive, are nevoie să învețe și puțină dip­lomație. Admit că nu am prins mul­te dintre evenimentele care au fă­cut deliciul și istoria sportului min­gii rotunde, însă în cele despre ca­re îmi aduc aminte nu am văzut (și nici nu am auzit sau citit) mai mul­tă ură nejustificată direcționată îm­potriva unei singure echipe, cum s-a întîmplat săptămîna trecută.

Barcelona a fost ca un boxer că­­zut la pămînt și aruncat sus­ți­nă­to­ru­lui adversarilor pentru a fi călcat în pi­ci­oare și lovit cu scaune. Cu toții, de la jurnaliști respectați, la ziare de scan­dal, patroni de cluburi, jucători și to­­­ți cei afiliați lumii sportive, au ș­te­rs pe jos cu catalanii. Dacă cele mai cu­­­min­ți ziare titrau despre „moartea și des­ființarea Barcelonei”, alte texte de opinie sau declarații cuprindeau o se­rie de injurii exaltate pe care nu-mi permit să le reproduc. Exact ca un copil mic care aruncă cu pietre du­pă mașini și urlă de bucurie cînd crapă un parbriz sau pocnește o lunetă.

Nu contest rezultatul partidei, nu vreau să diminuez meritul lui Chel­sea, care a făcut două meciuri în ca­re, deși s-a apărat, a muncit teribil de mu­lt. Sînt de acord: pentru frumu­se­țea sportului, Barcelona a fost în­­frîn­­tă pe drept. Mă uit însă în no­men­­­clatorul profesiei de jurnalist și în cel a bunului simț, și nu-mi dau sea­­ma cînd campaniile de călcat în picioare au primit aviz global. Au fo­st cazuri de corupție în sport, la ni­velul unor întregi campionate, cu­m ar fi celebrul Calciopoli din Italia, 2006, care nu au stîrnit atîta fu­rie direcționată cum a făcut-o în­frîn­gerea Barcelonei. Nu s-a bucurat însă nimeni atît de tare cînd Moggi, capul rețelei de blătuire, pornea în­că­tușat spre închisoare, cum au fă­cu­t-o cînd Messi a ieșit de pe gazon pe jumătate plîngînd.

Și pentru un sport care trăiește din pasiunea coborîtă din tribune la fi­rul ierbii, mă întreb mereu de ce vor alții să îl strice cu fel și fel de in­terese. Fotbalul viu va fi mereu cel al suporterilor. Lăsați-ne să ne bu­cu­răm de el!

Cătălin HOPULELE