Moartea unei campioane

Scor la pauză Niciun comentariu la Moartea unei campioane 14

Ironia statutului de campioană în fotbal se măsoară în capital de imagine. CFR a cîștigat titlul doi ani la rînd, însă acuzele de dublu joc ale unor adversare cît și a arbi­tri­lor le-a știrbit din performanță. Lumea îi acuză mai mult de bla­turi decît îi apreciază pentru poli­ti­ca pro-activă de transferuri pe care au desfășurat-o, pentru ma­na­gementul bun al clu­bului și pentru prestigiul adus țării în Europa, unde nu s-au făcut de rîs. Același este și cazul Oțelului din Ga­­lați, unde scandalurile din afa­ra gazonului au ajuns să umbreas­că performanța echipei.

Iar acum vine rîndul Stelei, echi­­pă a cărei performanțe au stat me­reu sub ghilotina declarațiilor pa­tronului-condamnat, ma­na­ge­ru­lui-ultras și, mai nou, a an­tre­no­ru­lui-cap-în-gura-jurnaliștilor. E aproa­pe o situație ireală, de ne­con­­ceput cum la o echipă cu o istorie atît de prolifică și care este atît de mult iubită poate exista un asemenea sis­tem de auto-distru­ge­re. La în­ce­put a fost orgoliul. Or­goliu fundament de rezultate, de performanță. Apoi, în schimb, și-a făcut loc aro­ganța. Față de jur­na­liști, față de proprii jucători, față de suporteri. Conducerea admi­nis­­trativă a clu­bu­lui a ajuns ca un fel de afacere de familie. Antrenorul își face treaba lui (foarte bine de altfel), mana­gerul îi e „ca un frate” care taie și spînzură în lipsa pa­tro­nului, „tatăl spiritual” care se recu­lege în în­chi­soa­re. Soția antreno­ru­lui e impre­sa­ra majorității jucă­to­rilor, iar cine nu e sub oblă­du­i­rea ei riscă să piar­dă primul 11. De Argăseală ați mai auzit ceva, de cînd a intrat Becali la închisoare? El treaba și-o face, se prezintă la co­misiile Ligii, administrează clu­bul, dar a intrat în plan secund. Volun­tar sau nu.

Și, încet-încet, prinsă într-o rea­litate paralelă, conducerea aceasta de tip clan a clubului a dezvoltat o paranoia desprinsă din filme (ali­men­tată, ce-i drept, și de mass-me­dia agresive și prea puțin judi­cioa­se). Toată lumea e împotriva lor, doar ei știu ce e bine, iar cine stă le stă în față poate fi călcat, fără re­zer­ve, în picioare. Pentru că la Steaua se face performanță! Dar cînd aceas­ta va dispărea de tot – și semnele există – atunci tot ce va rămîne, ca și în cazul celorlalte campioane, va fi gustul amar al unei echipe care a fost bună pe gazon, dar pe care conducerea a îngropat-o de la tribuna oficială și din tabloide.

Cătălin HOPULELE

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top