Verdict: Nu se întîmplă!

În Țara Făgăduinței, rîurile cu lapte și miere fie au secat, fie s-au s-au oțetit. Nici un vis n-a mai prins carne în preajma vechilor albii. În schimb, o faună cu trupuri goale, vîndute la colț de stradă sau în fa­ța camerelor de filmat, cu stri­găte de oameni, dar acoperite de vase sparte, huruituri de mașini sau pistoale de noapte, o lume în care oamenii se primenesc în com­promisuri crește întru pro­mi­siu­nea căpătuirii.

Marius a plecat în Statele Uni­­te. Trebuia să se întoarcă în România lui stearpă și să arate că și-a făcut un rost. El, împreună cu Cristina și alți doi prieteni. Cristina trebuia să fie artistă, ca să simtă în piele lumina intensă a re­flectoarelor. El s-a ales cu un Che­vrolet Corvette roșu. Ea, cu un premiu pentru cea mai bună star­letă porno. Nici unul nu mai știe de celălalt. Doar Marius se întoarce, să însăileze găurile din viață pe care le-a lăsat să crească de dragul Chevrolet-ului. A fost un bă­iat de la țară, care-a crezut că se va întoarce acasă erou. Satul lui din Banat îi păstrează toate amintiri­le din copilărie. Și Iașul îl ține minte. Aici sînt găști vechi și scriitoricești care nu și-au plătit încă toate polițele. Aici este ultimul vechi prieten al lui Marius.

Radu Pavel Gheo spune un „Noapte bună, copii!” fără să cruțe nici un demon hrănit în tinerețea celor scăpați de comunism, croșetînd povestea c-un sadism înduioșător, de felul celui care hrănește ima­gi­nația copiilor și înfioară oame­nii mari. Ca în cele „10 mîțe” ar­gheziene, din care nu mai rămîne nici una, pînă la final, din cei pa­tru prieteni plecați să-și facă un rost în America, nici unul nu se în­toarce întreg.