Moștenirea inorogului

Viața lui Bunny Munro s-a urîțit deodată. A îmbătrînit și a început să-l uite. Își spune în fiecare zi că mai rău de atît nu se poate, în timp ce dă pe gît o jumătate de sticlă de whisky. Într-o vreme, asta îl ajuta să vadă realitatea ca pe un pătrat colorat, din care nu vrea să fugă. Simțea cum i se lipesc toate nuanțele de piele și cum devine un decor perfect.

Nu îi mai ajung banii, ca atunci cînd priza cocaină lîngă nevasta lui, crezînd că ea poartă în pîntece vreun inorog, zămislit de Dumnezeu. Doar gîndul ăsta îl mai ține în viață acum. Se uită galeș la copilul lui și-și spune că ar vrea să-l învețe ceva bun.

Îl supără cînd îi spune că el e cel mai bun tată din lume și că vrea să-i calce pe urme. Și-l imaginează tot mai des ca pe un bărbat care-și va părăsi nevasta pentru o femeie blondă, cu ochi verzi și picioare lungi. Vrea să ajungă cu băiatul lui prin toate locurile pe care le vedea doar în poze. În visul lui, însă, nu vede că cel mai bun prieten de drum îi va deveni chiar Diavolul.

„Moartea lui Bunny Munro” este cel de-al doilea roman al lui Nick Cave, un artist care scrie  după chipul și asemănarea melodiilor pe care le compune, „cu erupții de sînge, pucioasă și fulgere”. Deși solistul trupei The Bad Seeds a abandonat literatura în favoarea muzicii, acum mai bine de 20 de ani, el nu și-a „revenit din umorul negru de pe hîrtie”. Tocmai de asta vine acum cu romanul format din delirul unui bărbat disperat, care ne spune doar „am fost blestemat de ceva, cîndva”.

Adriana ZĂVOI