Dragostea, un amanunt omis

Indragostirea e dulce, iubirea e deja rudimentara. Aceasta este una din acele radacini care stau la baza celor unsprezece idile de dragoste scrise de Lucian Dan Teodorovici, unite intr-un: roman "Celelalte povesti de dragoste". Unsprezece secvente care au ca tema principala incercarea de definire a dragostei si, la final, esecul in descoperirea ei.

Povestile sint legate prin doua personaje centrale, naratorul-protagonist, ziarist de meserie si sotia sa. Povestea lor este tesuta prin intermediul celorlalte secvente in care personaje din viata lor isi lasa amprenta mai mult sau mai putin proeminenta asupra vietii amindurora.

Actiunea este plasata anacronic, fiecare secventa revelind experiente noi, initiatice, traite in adolescenta, maturitate si prezent. Limbajul este unul accesibil, direct, sincer, lasindu-i cititorului senzatia ca este confidentul trairilor autorului. Povestile sint relatate in detaliu, minutios, conturind foarte bine, un scenariu de film. Cu fiecare personaj, aparent pasager in calatoria amintirilor naratorului, dragostea capata noi infatisari, pentru, ca la final, mozaicul obtinut sa-si piarda intelesul profund. Romanul dezbate modernist probleme ale societatii actuale, cind tumultul, consumerismul si viteza ponosesc principii, sentimente pure. Stresul si labilitatea se reflecta in descrierea unui peisaj urbanistic pestilential. Frinturi din dilemele actuale ale umanitatii sint prezentate intr-o maniera atit de naturala incit, caricaturalul, ridicolul si superficialitatea oglindesc realitati usturatoare.

Pe acorudrile melancolice ale melodiei "Dance Me To the End of Love", dupa pahare de whisky, nopti infrigurate si meditatii imprastiate asupra vietii, concluzia este ca  dragostea poate fi ratata usor, poate chiar milimetric.

Geanina SOPRON