Bucureștiul, vînător și hoț de nume

Despre București s-au scris o sumedenie de cărți, în diferite momente ale sale, fiind de fiecare dată descris ca un oraș plin de mistere, care deși se află la sute de ani dis­tanță de prezent, încă nu au fost des­co­pe­rite. Însă despre Bucureștiul fanariot, care era atunci privit ca un „oraș su­ga­ti­vă”, mărturiile sînt mai puține. Cartea Doinei Ruști, „Manuscrisul fanariot” este într-a­de­văr o mărturie, în spatele poveștii pe care autoarea o leagă ascunzîndu-se a­proa­pe în egală măsură documentare, dar și fic­ți­une. „Pentru cine nu știe, este un oraș mîncător de cuvinte, o gaură hrănită cu șoapte, un depozit de șuierături și de cîntece”, este o primă descriere a Bu­cu­rești­u­lui din acele vremuri.

Tot de un cîntec auzit într-un cartier gre­cesc este cucerit și Ioanis Milikopu, care își formează în minte imaginea un oraș mis­terios și pierdut, care merită să fie des­co­perit. Însă orașul îi demonstrează că este într-adevăr o sugativă, un „vînător de nu­me” și atunci cînd ajunge în oraș, după ce mai întîi este jefuit în Stanbul, este jefuit și de nume, fiind cunoscut mai departe ca Leun.

Pe fundalul istoric, se desfășoară o po­ves­te de dragoste, dintre Leun și Maiorca, ca­re se găsesc absolut întîmplător. „Într-o gloată nu contează decît două, maximum trei fețe. Restul face parte din terci. Fața țîș­ni­tă din grămada cețoasă era una dintre acestea. Ceea ce o făcea diferită erau ochii, care păreau așezați în cochilii, din cauza ar­ca­de­lor sidefii, în contrast total cu pielea a­proa­pe neagră, iar această lumină adă­pos­ti­tă sub sprîncene o scotea imediat din ma­sa de oameni.”

Pe lîngă atracția fizică ce se in­stalează din prima clipă între ei, cei doi îm­părtășesc și povestea numelui. Amîndoi se cunosc după ce primesc nume noi. În timp ce lui Leun îi este furat numele real, al Maiorcăi este unul inspirat dintr-o manea a­uzită de mama sa, în chinurile nașterii.
Povestea lor de dragoste este umbrită de nevoia de a alege între libertate și dra­gos­te, pentru a putea fi cu ea, Leun trebu­ind să o răscumpere și să devină rob. Dra­gos­tea imposibilă, misterele vremurilor, realitatea care alternează cu ficțiunea și secretul manuscrisului fanariot care se dezleagă abia în finalul cărții creează un București așa cum nu l-am mai văzut.